Postări

Se afișează postări din 2014

Amintiri

Imagine

Joaca de-a cuvintele

Imagine
Vorbind discuții sau Joaca de-a cuvintele..și nu, nu m-am sculat la ora aceasta ca să frământ cozonaci sau să înfășor sarmale, ci pentru că mă frământă niște nonadevăruri citite de Klaus Iohannis în Parlament și apoi postate pe pagina lui de facebook:

ADEVẮR, adevăruri, s. n. 1. Concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gândire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ◊ Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realității. ◊ Loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = corespunzător realității, în realitate, de fapt. ♦ Conștiința absolută a autenticității și valabilității conținutului credinței religioase; realitatea spirituală ca subiect al revelației și obiect al credinței. 2. Justețe, exactitate. – Lat. ad + de + verum. …

Fapta, gand si cuvant

Aseara m-a rugat fiica-mea s-o ajut la tema de la socio, raspunzand la un chestionar cu privire la consumul de cafea la tineri, chestionar adresat tinerilor cu varste cuprinse inte 16 si 24 de ani. Pentru ea a fost ceva firesc :) Pentru mine, la ora 23, dupa o zi plina, informatia aceea mi-a intrat pe-o ureche numai cat un bob de cafea si s-a facut una cu neuronul, altfel nu-mi explic faptul ca la ora 5 azi dimineata, cu ditamai cana de cafea fierbinte, fara sa stiu de ce, eu tastam pe google cuvantul "cafea" :) Google, care ma ademenea sa, citez: "Sari cu parasuta, intrece-te cu renii si imparte cadouri in satul lui Mos Craciun" :) Este incredibil cum o inventie dumnezeiasca precum cafeaua, a inspirat proiectii care mai de care mai fanteziste, de la sfaturi, retete, avertismente, legende, citate celebre si pana la expresoare, filtre si ibrice, cani, cesti, masute de cafea, ritualuri :) M-am ridicat de la calcutalor si am privit pe fereastra. Pe cer am vazut lumin…

Nouă

Am o pereche de cisme lungi, din piele naturala si rosie, cu varf ascutit, prea ascutit si toc cui, prea cui. Prea rosii, prea ca la o gura de rai. Ma gandeam sa le duc la cismar sa le modeleze ca pentru un picior de plai :)
Uite, vezi, cand aplici metoda reducerii de absurd si portalul 668 devine 368, ai posibilitatea sa-ti faci ordine in incaltaminte si, odata ce am inchis ultimul sertar din aleph cu senzatia de jemanfis (fericirea fiind o chestiune caduca), aia de nu mi-e foame, nu mi-e sete, nu mi-e dor de codrul verde, m-am trezit umbland prin Cismigiu, locul pe unde, poa' sa ninga, poa' sa ploua, eu TREBUIE sa ajung la munca. Noua!

Om și loc

Clar, autobuzul 668 este un portal, iar zona Razoare, un aleph! Altfel nu-mi explic intamplarile la care am fost martora. Odata, acolo, a picat din picioare o femeie. Odata, a picat un barbat. Altadata a picat alta femeie. Era totul ok pana la intrarea in zona. Cum intram, cum cadeau din picioare ca secerati. Cum ieseam, cum isi reveneau ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat
Bunaoara azi, in jurul orei 9:15AM, ora la care am intrat in zona, in portalul cu indicativul 4936 si nr. de inmatriculare B 94 GXT, un tanar adult rasa negroida si numar mare la pantof, a facut pipi fara sa se sinchiseasca de nimeni si de nimic. Uite asa, si-a scos puta si a facut pipi spre stupoatea catorva femei rasa alba din apropiere. Una, aflata la varsta a treia, i-a urat ceva, dar nu pot sa reproduc aici, pentru ca nu a fost ceva elegant . Una, mai tanara, i-a zis: "Vai, domnule, cum puteti face asa ceva, nu va este rusine?" Domnului nu-i era de nici un fel, domnul era in alte lumi…

Ulpia Traiana

Imagine
Cea mai urâtă poză a mea. Cea mai urâtă! 10. noiembrie 2013. Eram pur și simplu copleșită de exuberanța total lipsită de suport, motiv, cauză... încât simțem că mă înalț, că trebuie să mă ancorez în realitate, dacă nu vreau să-mi iau zborul. Nici măcar nu intuiam ce avea să urmeze, dar important este că am trait momentul cu intensitate maximă și chiar l-am și imortalizat pe o pânză parcă special așezată pe peretele încăperii din Muzeul Național de Istorie a României :)


Ce avea atunci să urmeze, s-a sfârșit, a trecut un an. Interesant este cum a început. Nu știam încă să scriu, dar semnasem inițial cu nickname-ul Ulpia Traiana :)

Șase, vine Solstițiul!

Facebook poate fi un instrument care să te ajute să ajungi la ”Înțelegerea Sinelui”. Să te ajute să te cunoști ca fiind aidoma unui personaj dintr-un joc video, care are mai multe vieți. Așa cum tu în real life, ai o viață a ta de bărbat, o viață a ta de tată, una de român, una de european, una de profesionist, viața ta de copil. Ideea e să înveți cum să jonglezi cu ele, fără s-o pierzi pe nici una :)
Mulțumesc!



Postare de Animari Stoica.

Sămânță

"Cateodata mai rad, cateodata mai plang"...

-Azi nu ploi, de ce ai umbrela deschisă? mă întreba Domnul. 
-Nu vezi? Aceasta este una în bleu ciel cu sclipiri de metal! Dacă vei lasă soarele şi îţi vei lua inima în dinţi şi vei intra în aceeaşi zona de acoperire, te vei simţi că în finalul de la The Big White, în zbor spre ţările calde şi exotice. Şi nu, nu sufăr de sindromul Tourette, ci mă bucur la maxim de el! Numai el imi da forţa sa-mi readuc zâmbetul la locul lui, oridecate ori se schimbă în rictus meteo sensibil

Local

Imagine
”Urmează stația Universitatea Națională de Apărare”. Așa se auzea din autobuzul 226, în pragul cartierului Cotroceni. Informația aceasta a avut darul de a mă scoate din halucinația mea, care aducea al dracului de fidel cu cea a autorului poveștii ”Fetița cu chibrituri”, să intru în halucinația lor și să întreb:
-Nu vă supărați, de apărare a cui? De apărare de cine? De apărare de când? De apărare de unde până unde? Pentru cine, pentru ce, pentru unde, pentru când....și uite așa, mergând pe stradă până acasă și halucinând, mă întrebam nu câți locuitori ai cartierului Drumul Taberei cunosc istoria acestuia, dar în ce fel și în ce măsură acest gen de cunoaștere le ușurează sau le îngreunează lor prezentul, masa, casa, patul, grija zilei de mâine...


Notițe

Îmi pare rău, dar mi-a fost lene să scot telefonul și să fac o poză la reclama de la cora, montată în mizeul spatiului verde de pe mijlocul Drumului Taberei. Cel puțin, care a mai rămas după dezastrul șanierului de la metrou.
Dar o să v-o descriu din memorie. Zice ”Spune-i casierului că vrei reducere 20% la televizoare și la toată gama de conserve de pate”.
Ai caramba, eu vreau reducere la totalul de plată de pe factura enel și la toata gama facturilor de utilități. Știe cineva cine e casierul și unde este?

Invocând Amendamentul X din Normativul Y ”Legislația Muncii” Capitolul ”Medicină”, mi s-a recomandat să intru în Sistem.
Sunteți siguri că asta vreți? Eu intru, dar vă avertizez că aveți toate șansele ca înscriindu-mă, să reușesc eu ce nu a reușit Ozzy, cu ”Diary of a Madman”, nu pentru că nu a vrut, dar pentru că nu poate, ceea nu-l face să fie mai puțin decât în realitate este a fost și va fi
Așadar, în Pagina ”Haut-Koenigsbourg” din Jurnalul lui Madame, radiografie:…

Live at

Imagine
Nu a înțeles ce am scris. Și doar scrisesem niște cuvinte simple, înșirate ordonat și cuminți, cuvinte ce îsi explicau sensul și înțelesul în DEX. Nu a înțeles și, pe fondul neînțelegerii ei, s-a simțit atacată. A atacat, apărându-se cu ceea ce probabil că își imagina că este o sentință: ”Fiecare femeie cunoaște barbații pe care îi merită”. Într-un fel tipa are dreptate. Într-un fel am eu :)


”Diary of a Madman”

Imagine
A trecut prin dreptul ferestrei mele de la sufragerie, fix când mă hotărâsem să înfrunt perspectiva unei noi glaciațiuni. ”Ce e mai important pentru tine: conștiința sau cariera?” Cretinii ăștia de la ratb mai bine ar lua măsuri de reducere a pierderilor si de creștere a încasărilor, decât să se joace de-a uite popa, nu e popa cu abțipilde lipite pe mașini.
Cariera mea e una și bună. Ea m-a ales pe mine, nu eu pe ea. Mă gândeam că aș fi  bună ca Ministră a Educației, dar de ce mi-ar păsa mie de copiii lor, câtă vreme mamele și tații sunt ocupați cu propriile cariere? Și apoi, dacă eram de profesie mamă, mi-aș fi deschis un orfelinat, dar nu sunt.
Cât despre conștiința mea ce să spun? E cea mai tâmpită conștiință, nu există conștiință mai tâmpită și mai păguboasă ca a mea. M-a sărăcit complet, pe toate planurile, mai ales cu duhul m-a sărăcit.
Aștept acum să intru în posesia dreptului la fericire. Între timp am pus să spăl niște rufe și să fiarbă supa. Piftia e gata, iar mopul, cârpa d…

.

"Logica te va duce din A în B; imaginația te va duce oriunde."
Albert Einstein, via Radu :)

Poate...în realitate mă doare în izvorul lacrimilor revăzând ”În căutarea Tărâmului de Nicăieri”...

~ania

Imagine
Cerul nu e veșnic, cerul nici nu e. E, de fapt, un Pământ. Dacă m-aș fi născut și aș fi trăit în puf, precis că aș fi învățat să Cer. Dar cum în momentul nașterii am strigat ”Opriți timpul”, iar ei au înțeles că trebuie și au oprit cronometrul, am învâțat să fac minuni cu degetele :)


Film

Cu câteva minute înainte mă băgasem în pat. Încercam să mă izolez acustic de sunetul unui compromis numit televizor. Desigur că nu mi-a fost facil, câtă vreme prezența televizorului în dormitor e numai un efect al compromisului absolut din care nu văd nici o ieșire. În fine, tocmai când să mă arunc în întunericul somnului, au năvălit în camera Mihai și Alexandra, the two best selfie in my life: CUTREMUR, l-ați simțit?
Nu, devenisem o nesimțită. Nici n-am mișcat în front, aveam o luptă de dus în lumea cealaltă :) Tăceți din gură, nu vedeți că mami doarme? le strigă tatăl.
În fine, motivul pentru care nu am dat nici un semn de viață este că tinerii nu de protecția mea aveau nevoie atunci și acolo. Ei veniseră să încingă o petrecere în onoarea vibrației zilei ce tocmai se înnoptase și care fusese una a fericirii.
”Să nu ne întindem mai mult decât ne este plapuma” am gândit și m-am lăfăit în crucea Sfântului Andrei, în una și aceeași dimensiune cu pilota.
Am visat că eram o remorcă, o lo…

Bucle

Din sens opus traversa o persoana de sex feminin ce-si purta odrasla in brate. Trecerea se facea printr-un loc special amenajat in acest scop. Mi-am analizat sansele de a-mi pune in practica principiul de a nu abuza de dreptul tau, oricat de drept ar fi acela si mi-am adaptat viteza de deplasare a pasilor la conditiile de trafic, locul fiind unul cunoscut ca fiind tranzitat mai degraba de masini decat de pietoni.
Un, doi, trei si iata cum era sa dea peste mine un mercedes alb. Se grabea, dar nu si-a calculat bine sansele de a-mi taia calea. Nu a dat. L-au tinut franele.
Ce sa zic, in ciuda faptului ca m-am spalat pe dinti, ca m-am spalat pe cap, ca m-am coafat si mi-am facut manichiura, pusa fata in fata cu fatalitatea, tot mi-a scapat printre buze un "mortii ma-tii Doamne fereste" in una si aceeasi fraza. Mortii ma-tii mai degraba pentru mine, Doamne fereste mai degraba pentru el.
Ne-am privit pentru o secunda in ochi, gest ce l-a facut pe sofer sa-si puna main…

The Best of Vivaldi

Imagine
”La naiba, cine e fericit în fiecare zi?” întrebă personajul interpretat de SJP într-unul din episoadele serialului ”Sex and the city”. ”Eu! Eu sunt fericită în fiecare zi” răspunse una din ele, al cărei nume nu mi-l amintesc, nici pe cel al personajului, nici pe cel al actriței. ”Sigur, nu sunt fericită în fiecare zi, toată ziua, dar nu trece o zi fără să am măcar o clipă, un motiv, o scenă de fericire...


Postarea o mie, om ie :)

”Twilight Time”

Imagine
Am retrăit în primele zece luni ale acestui an, toate cărțile scrise de scriitorul meu de suflet, cele ale căror titluri, ale celui al cărui nume le voi păstra ca pe o prețuită Taină a Cunoașterii. Aș fi zis, în loc de ”prețuită”, ”sfântă”, dar nu voi spune, câtă vreme Cunoașterea a avut prețul ei de cost. Și am decis să rămână o taină, atâta timp cât Viața, prin arta ei de a mă trăi, a reușit să ”bată” filmul, iar cartea, oh, Cartea, odată ce m-a citit a hotărât să mă pastreze în ea, ca Zâmbet ce i-am fost :)
În final, însă, voi dezvălui un mic detaliu, prietenilor mei, iubirilor mele, și mă voi amesteca în epilogul autorului, făcându-le o dedicație: Dumnezeu să vă ierte. Pe voi, cea care ar fi trebuit să știi cine sunt și ce am făcut, pe voi, cel ce ar fi trebuit să știi cine nu sunt, ce nu am făcut și nu aș face.
”Dumnezeu să-ți ajute” a fost ca o palmă de care obrazul meu a refuzat să se lase pălmuit. Orișicât, un șut în fund, este numai un șut în fund, o undiță pusă în mână este …

”Scouting For Girls”

Imagine
Viața omului în societate ar fi mult mai ușoară dacă ai ști de la început ce scrie în fișa ta de post. Mă gândesc că fiecare individ, membru al societății, are un rol al lui, un scop, o misiune. Altfel, dacă tot ce stii e sa te jelești, behăi, latri, faci mult zgomot pentru nimic, încerci cu orice ocazie să ucizi capra vecinului, te nășteai fie cu coarne, fie cu aripi, fie cu creastă, fie cu coadă, cu ceva în plus față de un biped.
Adică, mă rog, măcar puteai să-ți negociezi locul și rostul și să nu accepți false ierarhii, instituite printr-un vot democratic, cu îngustă susținere pe largă absență.
Nici acum nu știu exact cine ar putea fi șeful ierarhic superior care mi-ar putea ordona ceva anume, orice. Iată motivul pentru care, decât să aștept învierea morților și viața veacului ce va veni, m-am hotărăt să-i salvez pe bogați. Știi ce înseamnă să fii bogat, foarte bogat? Ca să știu dacă te salvez, dându-ți cealaltă jumătate din averea mea. În fine, eu ți-o dau oricum, ideea…

”When a man loves a woman”

"This Magic Moment"

Imagine
Revelația orei este că nu mai sunt meteorosensibilă! Că ceața de acum, de aici, îmi amintește de ”The Others” și de senzația aceea fantastică de bine infinit care te pătrunde odată ce ai înțeles. Că stă în puterea ta să schimbi lumea printr-o simplă apăsare de buton, chiar dacă efectele gestului tău sunt similare unei apocalipse pentru toți cei aflați în spatele micului ecran :)

În premieră absolută, pe blogul Ani, primul fenomen atmosferic al timpului ce va veni :)





”Since i don't have you”

Imagine
Cinci meșteri, două generații: 3 și 1. Nici un Ion, nici un Gheorghe, nici un Vasile!
SASe, cu meștereasa din generația 2, diferit egală de Maria. ”România lucrului bine făcut. Fapte, nu vorbe. Lege, nu hoție”
De aceea zic: no time for losers!

”Stand by me”

Imagine
Îmi amintește de o viziune pe care o aveam, copilă fiind, de câte ori lumea mi se dovedea a fi urâtă și rea iar eu nu aveam unde să ma refugiez. Atunci mă teleportam mental, pe o pajiște cu flori de câmp și gărgărițe:)


 Poza e de pe o pagină de facebook :)

...de inimă roșie

Imagine
România "lucrului" bine așezat. Orișicât, ca să fie bine așezat, iți trebuie o baza sănătoasă, de nădejde, care să nu te trădeze. Baza postamentului și temelia fundamentului: BANCA.
Stiu eu! Și știu și că Domnul Ron Stone râde acum, că altceva nu poate să facă, în final, decât să râdă. Știu eu, că e geamăn de-al meu. La fel de geamăn ca Toma Necredinciosul :)
În concluzie, nu scriu pentru mine, ci îmi scriu mie!






Who's who

Imagine
I-am spus domnului B. B., vecinului de la opt, când a venit să-și plătească întreținerea: ”Nu avem bani” nu este o scuză, nu este un argument! Este cel mult o constatare, una de moment, a unei situații, a unei stări. O evaluare. Banii nu se au, banii se fac. Și sper că pluralul ”nu avem” se referă strict la familia dumneavoastră, nu la noțiunea abstractă de ”noi”. Nu m-a crezut! Dar nici nu am de gând să-l creștinez! Doar n-o să învăț pe cineva ajuns la vâstra pensiei, care se plânge că nu are bani și care în anul 2014 nu are conexiune la internet, cum se fac banii!




Metaforă

Pe viață și pe moarte

Am zis! Sunt propriul meu păcat, propria mea minciună. I can live with that for the rest of my life. And I swear I will rejoice...

Selecție

Îmi plac filmele cu Diavol! Avocatul Diavolului, Diavolul se îmbracă de la Prada, chiar și Constantine. Îmi place Diavolul pentru că are standarde înalte, are clasă, are stil, eleganță, nu ca Dumnezeu care atunci când vrea să îl piardă pe om, îi ia mințile.
Îmi place Diavolul pentru că are Discipoli inteligenți, culți, eleganți, educați, talentați. Și îl Respect pentru că are limitele Lui de toleranță și răbdare. Nici nu-și permite să piardă teren, nici nu-și pune în pericol activul bugetului de venituri și cheltuieli, cu tot felul de gâsculițe și maimuțoi.



Postare de Ani Stoica.

Aerian

Imagine
Nici eu nu am știut de la început. Sau am uitat, dar mi-am amintit. Știi, atmosfera acestei Planete nu este alcătuită numai din azot, oxigen și alte elemente chimice, dar și din informație. Gând, sunet, memorie, vibrație. Astfel încât, când inspiri atmosfera Planetei, e foarte posibil să-ți intre pe nas o informație pe care un creier aerisit, s-o poată procesa până în vârful degetelor ce o scriu atunci când depărtarea invită la tăcere:

Luni

Azi îmi iau Converșii la purtare. Mă așteaptă lungul drum al zilei către noapte. Au tipii de la Phoenix un vers în ”Zori de zi”: Oamenii văd oamenii. Ceea ce vă urez și vouă.


Să nu uit

Nimic

Naiba să-i înțelegă pe scriitori! Primul a fost Caraman. El a dat buzna în viața mea la blog și s-a ținut de capul meu să-i comand cartea, până i-am cumpărat-o. Apoi, că să-i dau feedback, că îl interesează părerea mea. Datorită lui mi-am creat contul de facebook, ca să-i dau omului ce și-a cerut. Și i-am dat. Pe măsura grosimii cotorului de carte. M-am ales pe chestia asta, mai întâi cu un unfriend și în final cu ditai block-ul.
Al doilea a fost Mugur Grosu. De data aceasta eu am dat buzna în contul lui, dar numai pentru că în loc să-și vadă, în pana lui, de poezie, alerga ca despletitul după muze nepieptănate. Cea mai ciufulită a fost Hala Matache. Hai mă', ce dracu'! Cu el a fost OK, pace pace între două carapace: un like, un ignore.
Au mai fost și alți scriitori, unii mai talentați ca ceilalți, fiecare după numele lui. Respect, ce să zic. Pentru alegerile pe care le-au facut, dar cu care nu am fost întotdeauna de acord.
De la Silviu Dancu m-am ales cu un covrigel ca dedica…

Bolta palatină

M-a întrebat aseară Mihai ce decizie aș lua eu dacă aș fi în locul lui, în jocul pe care îl joacă. El, caluptător al Ordinii, pe de-o parte și de pe partea cealaltă, niște mutanți care își negociau condițiile de existență. N-am așteptat să termine expunerea și i-am zis: -Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești....elimină-i! Și imediat mi-am argumentat decizia, printr-o suprapunere a jocului virtual pe jocul real, de la noi de la bloc, unde niște mutanți rezultați ai experimentului numit”comunism”, mi-au facut zilele fripte. Niște mutanți a căror contribuție la comunitate este în cel mai fericit caz zero, dar care de regula este minus, unicul lor plus fiind zgomotul, violența verbală, scandalul, amenințarea și gunoiul. Mihai a râs și mi-a pus: -Stai, că nu m-ai lăsat să termin povestea. Tot ce am eu de făcut, in acest moment al jocului, este să raportez sau nu superiorului , despre existența cuibului de mutanți, pe care l-am descopertit în timpul raidului. -Ah, nu ești tu sup…