Pasager

În ziua aceea, ultima miercuri din luna noiembrie, prima ninsoare din anul treisprezece de după două mii, m-a prins pe holul maternităţii unde, prin anii nouăzeci, i-am născut pe Mihai şi pe Alexandra. De data aceasta, la 21, respectiv 18 ani, jucam în spaţiul acela rolul de suport pentru o persoana dragă din viaţa mea. Impropriu spus "suport", câtă vreme atunci şi acolo, persoana dragă din viaţa mea, avea să se înfrunte şi să se confrunte cu propria-i individualitate, individualitate marcată în trei mari şi late momente din viaţa ei, ca de altfel din viaţa fiecărui om: naşterea, viaţa şi moartea. Ea era acolo într-un moment al vieţii ei. 
Şi eu la fel. La fel şi ele, suratele mele întru acelaşi sex. Sex ca substantiv, nu sex ca verb.
Mă plictiseam şi, cum de ceva vreme intrasem la menopauză, adică ieşisem uşor din etapa de mamă şi îmi reveneam, încet, încet, la matca mea de femeie, i-am spus persoanei dragi din viaţa mea că voi pleca, dar că mă voi întoarce.
Ştiam unde trebuie să ajung, ştiam ce anume am de făcut, dar nici prin minte nu mi-a trecut că voi avea parte, în călătoria mea, de o superbă trecere prin iarnă.
La întoarcere, cu Yggy Pop în cap, am scos două foi albe de hârtie din factura de apă proaspăt achitată şi am scris pe ea o epopee a frigului. Pe care ulterior am transcris-o pe blog, pe facebook şi nu numai :)



Comentarii

  1. Cum le zici tu Ani, mai rar. Te-ai intrebat vreodata cum ai devenit atat de inteleapta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. am fost orfana :) mi-am apartinut dintotdeauna numai mie.
      2. prin lipsire de rasfat. n-am fost deloc rasfatata de viata.

      Ștergere
  2. Mai că-mi vine să-mi plâng de milă! Dar mă mai abţin niţel. O să-mi fac eu decontul cu Dumnezeu. Nu-l vad bine! Pentru că decontul se va face pe întuneric! O să-l fut de-o să-i sară ochii din cap, futu-l în gură să-l fut de nefutut :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica