duminică, 8 decembrie 2013

Opt. Douăzecişiopt.

Dacă pentru primul născut am ales eu numele, la al doilea şi-a revendicat Alexandru dreptul la succesiune şi cu numele, nu numai cu fapta :) Şi fix înainte cu o zi de ziua când el a împlinit 32 de ani, într-o zi de joi, 28. decembrie 1995, s-a născut Alexandra, careia ii spunem Alex, Alexa, Mândra. Şi câteodată, rar, atunci când mă supără, "fă"!

Da, voiam să adaug o nouă semnificaţie zilei de joi, 8 octombrie 1992, când la 114 ani de la intrarea triumfală a Armatei Române Victorioasă în Războiul de Independenţa, în Bucureşti, pe Podul Mogoşoaiei, care de atunci poartă numele de Calea Victoriei, la ora de gratie 02:03 AM, a venit pe lume Mihai.
Ora 02:20 am, este ora la care imperiul ţarist de est -coana rusoaica de soacră-mea-a primit vestea că are un nepot al cărui nume va fi Mihai! În cinstea Regelui.

Când eram eu mică, tata mă alinta spunându-mi "cioromela". Probabil o combinaţie de cioară si caramelă. Asta pentru că eram bruneţică, sprâncenată, aveam ochii negri si genele lungi. Obrajii îmi erau roşii şi dolofani, buzele roazalii şi dinţişorii albi. Aveam părul lung şi bogat. Mi-l împletea mama în două cozi zdravene. Draga de ea, işi imagina că, dacă aveam plete, aş fi fost mai puţin baieţoasă. În sensul de raţională, desigur.
Nu am fost doar baieţoasă, am fost şi precocă, pentru că pe la unsprezece ani şi ceva mi-au crescut sânii şi mi-a venit ciclul. Exact pe vremea aceea, ţin minte de parcă a fost ieri, a intrat în casa noastră un popă.
Venise neinvitat, aşa cum fac ei de obicei, cu botezul sau crăciunul sau cu nu mai ştiu ce.
Cânta popa mai un vers lui Dumnezeu, mai mie o osana, că ce fata frumoasa are tata. Bine, a zis şi de celelalte două ca sunt frumoase, dar eu eram pe departe cea mai frumoasă dintre frumoase :))
Şi uite aşa, ba că un vers lui Dumnezeu, ba că ce fată frumoasă are tata. Până când l-a luat taică-meu la şuturi şi l-a aruncat pe scări, afară din casă, jurând că dacă il mai prinde pe la uşa lui, îi va rupe picioarele.

Deci mă mai închin, încă, în semn de respect şi preţuire pentru tatăl meu. Aşa, un fel de aplecare a capului.

2 comentarii: