Ţeapă



La mansarda hotelului în incinta căruia se află biroul unde lucrez, este un portal care ne conduce, pe noi, cei ce-i trecem pragul, în dimensiunea de timp şi spaţiu unde sufletul fiecăruia ne trage, funcţie de cât de zburdalnic este. Sau nu. Nici nu vă mai povestesc despre peripeţiile mele zburdalnice de zi cu zi, că vă ofticaţi :)
Mai trist e ca portalul acela a fost transformat de către menajerele angajate şi plătite de angajator să întreţină ordinea şi curăţenia în incintă, într-un altar unde îndeplinesc ritualul de a pune tutun pe rug, în timp ce rostesc cuvinte magice. Cum ar fi, citez: “Doamne, fă tu o minune şi goleste scumiera unde scrumez eu cu vârf şi îndesat” . Şi Doamne ia scrumiera plină ochi cu scrum de rugăciune, o goleşte, o spală şi o pune la loc, în portal. Deci doamne, da! Când eu, când soră-mea.
Dar nu despre frustrarea asta doream să scriu în seara aceasta, ci despre ţeapa pe care mi-am luat-o de-o să-mi ajungă nouă vieţi. De câteva zile auzeam la magic fm o melodie care pur şi simplu mă făcea să vibrez mai ceva ca sfânta Varvara care sapă de zor la metroul din Drumul Taberei. Ma seca la inimioară de câte ori o auzeam. Simţem o durere deep  inside me, ca o rugăciune rămasă fără răspuns. Doamne, gândeam, cine ar putea fi fericita ce l-a inspiriat pe artist? Cine este artistul mărturisitor? Câtă frumuseţe! Divină.
Şi da mă, da, nu i-am recunoscut vocea…



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica