Glass

Nici urma de nor. Cer albastru deschis, aer proaspat, sol reavan. Ce viata frumoasa!
Dar unde e soarele? Lumina ii trada prezenta, dar nu-l vedeam. Si, in ciuda orbirii mele, mi-am pus ochelarii de soare. O senzatie de jena la ochiul drept imi deranja zenul buclei spatio-temporale in care ma gaseam. Ce naiba? Era aceeasi senzatie  data de o geana rimelata in exces sau un fir de spranceana cazuta, de care nu te eliberezi pana nu te uiti in oglinda.
Deodata, jena din ochi se oglindi in lentila interioara a ochelarului si isi dezveli chipul de raza de soare, de sabie jedi, de lance de foc...
Tu cand ti-ai vazut ultima data parul din ochi :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica