miercuri, 6 noiembrie 2013

El si Ea


Era frumușică foc. Genul meu de fată. Până în 25 de ani, părul lung, șaten închis, bogat, fir lucios. Ochii negri, ușor creionați, gene lungi, rimelate. Buze abia atinse de luciul cosmetic, doar pentru a-și pune în lumină surâsul cu care a înzestrat-o natura. Obraz fin.
Jeanși, cămașă ecosez, vesta de culoarea vișinei putrede căptușită cu un material în ton cu cămașa. Geantă tip sac, din material textil. Genul meu de fată. Mi-ar fi plăcut ca noră :)
Ședea pe scaunul din margine, față în față cu mine. Tipul de la geam, partenerul ei, privea pierdut la o cutiuță pe care o ținea în mână și care semăna cu tăblița dotată cu foiță ceramică și creion, cu care mă mai jucam și eu când eram mică. Rar, e drept. Tăblița pe care scriai și apoi, puff, treceai o bariera de la un capăt la altul, printre suport și foița ceramică și scrisul dispărea.
După inerția de care dădea dovadă, mai mult ca sigur că lectura un text. Fata, o prezență de un dulce acrișor savuros, îl atingea tandru și discret, atât cât să nici nu-l sufoce, nici să nu-l țină la distanță. Ba își așeza palma pe genunchiul lui, ba își rezema capul pe umărul lui, închidea ochii și probabil că visa. N-am vrut să-i invadez intimitatea intrând în visul ei, astfel încât mi-am întors privirea spre afară. Până în clipa în care tipul a dat dovadă că totuși mișcă. Motivul care l-a scos din inerția lecturii, a fost apelul telefonic primit de la mama lui:
-Da, mamă. Bine, mamă. M-am și speriat, mamă, când am văzut că suni la ora asta (opt și jumătate dimineața).
Apoi închise telefonul și se întoarse spre fata de lângă el:
-Mama, m-am și speriat…
-De ce te-ai speriat?
…au urmat niște gesturi cu rol explicativ, având mesajul “mama, n-o știi pe mama?”
-Tocmai, c-o știi, nu înțeleg de ce reacționezi astfel :)
Apoi tăcere. Apoi tipa ridică mâna și îl salută cu o mișcare discretă, se ridică de pe scaun și coborî la prima stație, fără să se mai uite înapoi. Abia atunci tipul începu s-o caute. Apoi așteptarea lui a devenit nedumerire. Cum, a plecat fără să-mi spună nimic? A plecat așa, fără să….O căuta febril din priviri
„Nu te speria, tinere, i-am gândit, nu ești singur. E plin pământul asta de tâmpiți :)”

2 comentarii: