Decont de cheltuieli



Nu ştiu cum să explic faptul ca azi, la ora şase şi jumatate, nu norii au fost cei ce s-au jucat, punându-şi măşti ale formelor de viaţă de pe planeta noastră. Cerul, peticul de cer rămas neacoperit, era o pisică căreia îi crescuse nasul ca al lui Pinocchio. Era nefiresc şi de aceea am ales sa văd în nasul ăla, coada pisicii de mare cu zâmbet de crap românesc. Deci nu englezesc.
Cine se scoală duminică de dimineaţă, înseamna că nici usturoi n-a mâncat, nici ulciorul nu merge de multe ori la apă. Şantierul de la metrou e tot acolo unde era şi aseară, dar nu ştiu prin ce miracol s-a costumat in Jurassic Park. Excavatorul este acum un diplodoc care paşte versete erbivore.
Şi fii serios! Cei mai buni prieteni ai mei nu sunt elefanţii, ci ungurii.
Cum am terminat de scris, cum norii au luat o moaca de bleu ciel cu inserţii sidefii de semne demne de întrebare, de mirare, de nedumerire, de exclamare. Toate în deplină tăcere.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie