ß

Azi, omuletul verde de la semafor nu mai avea cap! I-l luasera niste tipi de la un salon de tatuaj, cu reclama lor. De fapt, unul. Ma gandeam ca daca nu mi-as fi cheltuit ultimii cinci lei pe doi melci cu nuca si cacao, as fi intrat in primul salon de tatuaj ce-mi iesea in cale si i-as fi cerut tipului sa-mi scrie ceva pe frunte. L-as fi intrebat daca scrie si cu banii la salariu, sau cu plata in natura. Mai bine in natura, ca doar ii dadeam pielea mea in care sa-si infiga el acul, doua chestii foarte foarte naturale. Si pielea si acul. La finalul acestei actiuni copulative, pe fruntea mea ar fi scris nu banat, dar: "Cine face ca mine, ca mine sa pateasca! Semnat: Tara lui Andrei" :)
Imi vine sa rad cand scriu nazbatiile astea, si chiar rad cu pofta. Ceva mai devreme ma luptam cu lacrimile, spunandu-le sa stea la locul lor, ca eu, incepand de acum, imi inchiriez obrazul scump, cu un pret pe mm patrat pe care ele n-ar avea bani sa-l plateasca. Mai scrisesem despre mine, odata, ca echilibrul meu este suma tuturor extremelor de stare idealista in materialismu-mi. Asa ca planeta, de la desertul saharian la desertul polar :) Azi, insa, mi-am lucrat muschii echilibrului pana cand am intins zona temperata.
Acum, ca polii s-au contopit si planeta nu mai este ca o minge de fotbal, ci ca o placa mangaiata de un ac, imi vine sa te intreb "tu cine iti imaginezi ca esti" :)



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie