Culoare



Am decis să schimb traseul. Atât mi-a stat mie în putere să fac, daca tot n-am reuşit să mă schimb pe mine cu una mai bună şi mai de succes. Cât despre ceilalţi, nici pomeneală.
Nu ştiam dacă ar trebui să mă simt jenată de faptul că-mi plac micii, sau revoltată de asocierea acestui brand de bun gust, cu cel de neam prost. Aici deschid  o paranteză şi le transmit celor de la mc’donalds sincere condoleanţe! Şi închid paranteza, mărturisind că decizia mea de a lungi traseul cu încă o statie, a echivalat cu proverbiala trecere din lac în puţ.
Unul cu plopi. Al căror aer odată respirat, avea darul de a scoate din sertare de memorie la fel de bine încuiate ca şi casetele de valori de la bancă, oricare ar fi ea, amintiri de om. Bunăoara ieri mi-am amintit de privilegiul de care m-am bucurat prin anii 90, când la un post de televiziune, probabil TVR, l-am văzut şi l-am ascultat pe omul de 100 de ani. Venise pe lume în prag de secol 20 şi se pregătea s-o părăseasca în prag de secol 21. Întâmplator sau nu, omul vorbea româneşte şi era ca un copac ce-şi poartă, maiestuos,  istoria înscrisă în esenţa sa.
L-a întrebat reportera-despre care nu-mi amintesc nimic altceva decât faptul că-i datorez privilegiul acestei lecţii de istorie vie-ce s-a schimbat în tot acest secol. Omul a tras aer în piept, a oftat şi a spus “Cuvântul”. Oamenii nu mai au cuvânt. În tinereţea mea erau suficiente, la finalul unor negocieri ori înţelegeri, cuvântul dat şi strângerea de mâna. Aveau valoarea sfântă a unui legământ de onoare. Acum te acoperi în contracte, acte adiţionale la contract, clauze şi norme de drept şi tot degeaba…oamenii nu mai au Cuvânt.

Am intrat în mica prăvălie de pe strada Pictor Theodor Aman, ca într-un sertar de secol 20 plin cu marfă de secol 21. Am vrut să-mi cumpăr ţigări. A fost destul de dificil.  Prin simpla sa prezenţă fizică, materializare a înseşi ideii de simplitate, automatul pentru cafea transformase locul în unul aglomerat. Situaţia aceasta mi-a aglomerat şi mie gândurile cu întrebarea “oare cum or arăta peste 100 de ani memoriile unui cafegiu?”
Mi-am făcut loc printre codaşii de la cafea pănă am ajuns la vitrina-baricadă de dincolo de care se afla vănzătorul patron. Şi în faţa căreia am rămas inmarmurită. Priveam fascinată la mişcările manuale ale pisicii amuletă ce avea înscris pe laba stângă, cuvântul BANI.
-Doriţi ceva? m-a întrebat vânzătorul pe un ton care îmi vorbea despre  faptul că, în conformitate cu sistemul lui de valori, căpăt valoare abia dupa ce îi devin clientă.
-Un sanviş cu şnitel vienez, vă rog. Mi-ar prinde bine o astfel de infuzie de capital European acum că dvs.,  aplicând principiul de pilda lui Midas, BANII nu va mai sunt de nici un folos. Miau….

 Recunosc, nu am proprietatea cuvintelor. Pentru cei ce au proprietatea cuvintelor, totul este simplu. Vezi Oana Pellea :) Eu am o existenta complicata. Poate de aceea am ajuns la concluzia ca nici cuvintele nu ma au in proprietatea lor. Dar imi place sa cred ca sunt, totusi, un om de Cuvant. La naiba, stiu, nu cred!

Asa si culoarea. Culoarea e simpla, nuanta e complicata. Dar tocmai de aceea usor de explicat pe intelesul tuturor. Ideea este ca cel mai sarac om ce si-a trait viata intr-un imperiu, tot e mai bogat ca cel mai bogat om care si-a trait viata in tara bordeielor. Metaforic vorbind si intelegand prin prefixul bor~, o abreviere de tot ~catul. Intr-o expimare plastica si intelegand prin sufixul cu pricina, englezescul verbului a taia.
Fiindca de aceea sunt englezii cei mai imperiali dintre imperiali, ca ei au scris si rescris istorii si religii si istoria religiilor :) Si nu-ti cere nimeni sa schimbi istoria, idiotule, dar macar asumati-o pe a ta!
Poate ca tara asta a fost candva comitatul hobbitilor-nimic mai placut, mai bland si mai frumos-dar asupra ei a cazut, ca un blestem, gainatul unui zburator mirosind a povesti ale unor triburi de pastori straini. Iar hobbitii atat de uimiti s-au uitat la ce s-a abatut asupra lor din cer, incat s-au uitat.
Magia cuvintelor fermecate "Ridica-te, Gheorghe! Ridica-te, Ioane", s-a pierdut...

High, George, high, John, hi :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie