A fi dus



Am fost crescută şi educată în cultura bau-bau-lui. Hai nu te mai da deştept, la fel ai fost crescut şi tu! Şi tu, şi tu, şi tu, şi tu, şi tu...
Doar că unii dintre noi au întrebat. S-au întrebat, au căutat un răspuns care să reuşească să le umple golul lăsat de cultura bau-bau-lui în sufletele şi în conştiinţele lor. Deoarece cultura bau-bau-lui se hraneşte cu inocenţă. Unii s-au oprit din întrebat odată ce au găsit un răspuns confortabil pentru ei. Unii….mă rog, nu e treaba mea ce alegeri au făcut unii sau alţii.
Nu ţin minte să le fi pus prea multe întrebări părinţilor mei (bunici nu am avut) şi, în general, conştient sau inconştient, ca să evit certuri, discuţii şi pedepse, ziceam ca ei dar făceam ca mine. Mai târziu, mult mai tărziu, abia după ce l-am întrebat şi pe ultimul om iar el nu a ştiut sa-mi răspundă, am ajuns cu întrebarea la sfinţii părinţi. Oameni şi ei….păna cand căutarile mele m-au condus la cel ce mi-a devenit duhovnic. Şi pe care, la un moment dat, l-am renegat. Pentru ca inocenţa de mult pierduta se tranformase în tot acest timp, în experienţă. I-am zis ceea ce am avut de zis, iar el mi-a zis că mă încearcă diavolul, dar că să nu disper, ca toate, inclusiv încercările mele, sunt de la dumnezeu.
-Diavolul e de la Dumnezeu? l-am întrebat o ultimă întrebare.
-Da.
-Atunci să mă încerce!
Şi m-a încercat. Ecuatorial şi polar, conducându-mă printr-o paralelorealitate de 360 de grade ce ne-a săltat, prin culminaţie superioară, într-o suprarealitate de a dreptul meridiană. Întreaga călătorie a fost una a bunului plac.
-Îti place ce vezi?
-Da, nu, da, nu, da , nu…deci Dumnezeu nu este un lac de decantare şi nici o groapă de gunoi şi nici nu se mai lasă pentru multă vreme săpat (nici la propriu nici la figurat) de interesele meschine ale unor oameni mici, atat de mici căt nişte unelete pentru locuri de muncă otrăvite şi otravitoare.
-Nu pentru multă vreme. De altfel a dat tot felul de semne. Ai simţit vreunul?
-Tzunamiul din Sumatra…m-a trântit efectiv la pământ. A fost un copleşitor sentiment de Recunoaştere. Dar de ce in Sumatra?
-Simplu! Dumnezeu este ca un Câine maidanez, adică fără stăpân. Dacă îl deranjeză sau îl supără un purice pe la ureche, mai întâi îşi ridică piciorul din spate, ca să se scarpine.
Aţi înţeles, copii :)

Comentarii

  1. Ani, de ai ști cât te invidiez pentru cum scrii și ce idei găsești!!!
    Această variantă a lui "unde dai și unde crapă", mă înțeapă la inimă de invidie!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie