2013

Ultimul astfel de performance la care participasem, îi avusese ca temă pe cei şase, cei trei ori doi, cei doisprezece (având în vedere faptul că fiecare îşi avea umbra cu el/ea), cei treisprezece, având în vedere faptul că unul se afla deja la stadiul de sfânta treime, cei noi doi, cel unu: ”UŞA”, un fenomenal spectacol al unor uşi închis-deschise, din şi prin care am trecut ca o boare de primăvară târzie.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie