Postări

Se afișează postări din octombrie, 2013

Culoare

Un fluture pe rană

Imagine
Unde rana e urma lăsată de interferența dintre organismele macroscopice ale precambrianului cu civilizația de tip Ayn Rand, ințeleasă ca fiind, citez: "...procesul de eliberare a omului de oameni".
Scris cioplit  fără ochelari dar cu dex în loc de stilou, wikipedia în loc de cerneală și fluture desenat cu sânge de suflet de aur verde.


2013

Imagine
Ultimul astfel de performance la care participasem, îi avusese ca temă pe cei şase, cei trei ori doi, cei doisprezece (având în vedere faptul că fiecare îşi avea umbra cu el/ea), cei treisprezece, având în vedere faptul că unul se afla deja la stadiul de sfânta treime, cei noi doi, cel unu: ”UŞA”, un fenomenal spectacol al unor uşi închis-deschise, din şi prin care am trecut ca o boare de primăvară târzie.



Fart management

”Încăperea unde lucrez, cunoscută sub denumirea de birou, se află în incinta unui hotel, la demisolul acestuia. Prin ferestrele încăperii se văd doar picioarele și bagajele trecătorilor. Exact așa, ca în "cow and chicken". Dacă mintea nu mi-ar fi ocupată cu povești țesute din informatia scrisă pe bonurile fiscale, chitanțele și facturile pfa-lor și srl-lor, aș scrie despre jumătățile de trecători, ca despre niște jumătăți de măsură, sau reduceri de preț. De prêt a porter, desigur...
Povești haute couture țes în pauza de țigară, unde, de pe terasa hotelului trăiesc iluzia că toată lumea e a mea.
Hotelul acesta este bântuit de călători aflați în tranzit. La propriu și la figurat. Așa a fost el proiectat, probabil că la cererea clientului/patron. Are două săli pentru conferințe, workshopuri, dream team, team building și alte astfel de moațe pentru păr. Venus și Saturn.
Sunt zile când sala Venus este luată cu asalt de domnițe descrise de partea lor de mai sus de …

Zwei stein

20

În după amiaza aceasta m-am răsfăţat aşa cum de multă vreme n-am mai făcut-o, cu câteva ore bune de somn. Mă doare capul! Am visat visul Sfântului Dumitru!
Eram un OM atacat de armate de zombie (armate de armată şi armate de cretini). Sau poate că am visat visul bugetului de stat. Eram tot un om, aka contribuabilul, vânat de foamea şi setea bugetarilor*.
*o invenţie a lor despre ei înşişi.

21

A fi dus

Degustare

Am testat şi eu platforma wordpress. Hmmm, m-am simţit din nou ca în clasa întâi, când nu ştiam să scriu şi să citesc, dar aveam la pachet cei şapte ani de acasă :)

Buletin de analiză

Respir.
Mă mişc. Acţionez.
Gândesc. În felul meu, dar gândesc. Judec.
Dorm.
Visez. Fumez.
Simt. Plăcere, disconfort, câteodată durere. Bucuria, tristeţea, enervarea, extazul :)
Zâmbesc si rad.
Tac, vorbesc. Am voce, văd, aud.
Mănânc si beau. Diger. Mă hrănesc.
Muncesc. Anticipez, organizez, controlez, cenzurez, citesc si scriu.
Învăţ.
Creez.
Iubesc.
Crezi că mă interesează vreun pic ce nivel de colesterol ar măsura sângele meu în eprubeta ta?

ß

Imagine
Azi, omuletul verde de la semafor nu mai avea cap! I-l luasera niste tipi de la un salon de tatuaj, cu reclama lor. De fapt, unul. Ma gandeam ca daca nu mi-as fi cheltuit ultimii cinci lei pe doi melci cu nuca si cacao, as fi intrat in primul salon de tatuaj ce-mi iesea in cale si i-as fi cerut tipului sa-mi scrie ceva pe frunte. L-as fi intrebat daca scrie si cu banii la salariu, sau cu plata in natura. Mai bine in natura, ca doar ii dadeam pielea mea in care sa-si infiga el acul, doua chestii foarte foarte naturale. Si pielea si acul. La finalul acestei actiuni copulative, pe fruntea mea ar fi scris nu banat, dar: "Cine face ca mine, ca mine sa pateasca! Semnat: Tara lui Andrei" :)
Imi vine sa rad cand scriu nazbatiile astea, si chiar rad cu pofta. Ceva mai devreme ma luptam cu lacrimile, spunandu-le sa stea la locul lor, ca eu, incepand de acum, imi inchiriez obrazul scump, cu un pret pe mm patrat pe care ele n-ar avea bani sa-l plateasca. Mai scrisesem despre mine, odata…

Draga jurnalule,

Imagine
La finalul filmului am plecat spre casa. Eram asa de ostenita, incat simteam ca am devenit imponderabila. Pluteam pe strazi, pe muzica lui cranberries, stravezie si invizibila. Nu deranjam pe nimeni si nimeni nu ma mai deranja. Ma impacasem cu zambetul meu salvator si traiam bucuria unei seri de ajun. Casa era pregatita, doar pe mine ma astepta. Fetita cu chibriturile care sa aprinda focul in semineu, pe polita de deasupra caruia, printre amintiri cu asteptari si dorinte, se gasea scrisoarea catre mos craciun. Visam in spatiul divin. Inca o adiere si traversez. O adiere de toamna, un pod al mogosoaiei , o punte intre aiciacum si atunciacolo.
Visam in….pula mea as fi zis cu naduf ca reactie la claxonul troleibuzului, daca as fi fost barbat dar nu sunt si n-am fost nici macar in calea lui, ci pe calea victoriei colt cu occidentului.




The end