luni, 30 septembrie 2013

Party


Holloween dimineață, prânz și seară! Se naște un copil, Halloween. Se însoară feciorul, se mărită fata, Halloween. Costume, costumații, roluri, replici, măști și mascaradă. Producția de bomboane depășește nivelul de nocivitate al bombei atomice. Dar…
Regina mamă se simte rău. Dacă s-ar fi simțit prost, ori măcar proastă, ar fi fost o comedie, dar ea se simte rău.  O dă în telenovele sud americane, că de nord americanii aștia cu dezmățul lor noncreștin, suntem sătui!
Mars, mă!


sâmbătă, 28 septembrie 2013

On air



Ghiță  Ciobanul e prost că stă cu oile în vârf de munte și are cont de facebook. Bună reclamă:)
Nu ca ceilalți ciobani care și-au vândut oile și au plecat în deșert să se joace de-a alchimistii și să îi transforme pe barbari  în niște gentlemen.  Unii care să nu mai taie nasul și urechile fetelor neastâmpărate, ci care să le invite la un film clasic, cu Richard Burton și Elizabeth Taylor, chiar în condițiile în care plătesc  nemțește pentru bilete.
“Care”, acest cuvânt cheie…deoarece întotdeauna totdeaunilor, razboiul războaielor a fost, este și va fi războiul celor doua sexe ( fm). Deci nu roze :D
Ghită Ciobanul  s-a dovedit a fi fost un răsfățat al sorții, și-a văzut de treaba și oile lui, în varf de munte, pănă ce-a ajuns civilizația la cele mai înalte culmi. Adică la el. Pe ai cui bani? Nu s-a intors în țară cu onoruri militare si maeștri de ceremonie de grad fericit și mediu fericit (pe banii cui?)  deoarece prea fericitul se păstrează pentru Iliescu, un alt cioban care și-a vândut oile, ca să aibă bani să-i cumpere maică-sii un pic de atenție.

miercuri, 25 septembrie 2013

Par Osiris et par Apis, regarde moi!

Sunt femininul alchimistului! Sau alchimistul la feminin. Am descoperit secretul și am transformat banii în chitanțe. Din hârtie, e drept, dar chitanțe! Raritatea acestei performanțe stă în înscrisul de pe ele: apă rece si caldă, electrochestii. Energie! Deci nu pantofiori, poșete si accesorii.
Pe alea le-am cumparat la negru, haha :)

luni, 23 septembrie 2013

Viță de vie


Îmi place cerul acestei dimineți, e cel mai frumos spectacol de lumină, umbră și nuanță, e gratis și e unic. Când eram mai tânără, sufeream vazând cerul acoperit de nori. Poate pentru că vedeam norii ca pe o barieră în căutarea stelei mele norocoase, călăuzitoare, o stea pe care nu am încetat niciodata, până acum, s-o caut. Poate pentru că imi lipsea.
E drept că am aproape astre, dar ele nu sunt ale mele, ele își aparțin :).
Acum nu mai suport să văd stele, pentru că, odata cu toată culoarea, stelele s-au coborât pe pământ. Mi-e lehamite de atâtea stele! Nici steaua mea nu mi-o mai caut. Probabil că zace dată uitării într-un colț de lume. Sau probabil că se află în căutarea mea, nu știu. Sau probabil ca suntem într-atât de incompatibile, încât unica soluție este să păstrăm distanța regulamentară, una care să ne pună la adapost de vreo coliziune ce ar avea un impact catastrofal asupra întregului univers.
Deh, mie nu mi-a placut niciodată să strălucesc. Ea, probabil, nu prea face casă bună cu simplitatea. Și totuși îmi lipsește. Altfel nu pot să-mi explic regretul, unicul regret care mă chinuie. Nu întotdeauna, rar. Atat de rar încăt atunci când mă chinuie, o face pentru toate dățile cănd m-a lăsat în pace.
Mda, deci nu speranța moare ultima, ci regretul. Precis că regretul acesta al meu va dăinui morții mele. Pe când eu voi fi cenușă, el se va ridica luând formă de ac, papiotă, ață, fir, suveică, degetar, pedală și tighel de veston al soldatului propriilor convingeri.

Am văzut, întâmplător, un episod din serialul difuzat de tvr 2, Coreea: spirit si culoare (100 Icons Of Korean Culture). Sper ca la asta s-a referit Nostradamus atunci când a spus ca “rasa galbeană va dăinui” :).


miercuri, 18 septembrie 2013

Scrisoare

Am fost sa plătesc apa și apoi, în drum spre birou, am urcat pe Lutherană și am ieșit la catedrala catolică sfântul nuștiucare. Exact ce-am spus ieri dimineață. Femeia de serviciu de la biserică se juca de-a selecția naturală, de-a mama natură. Punea pe făras mai o frunză, mai un chiștoc și cam atât. Praful să-l ia trecatorii pe picioarele lor și sa-l vânture prin timp si spațiu :)
"Aici a intrat Ioan Paul...." placa de pe clădirea din vecinătatea catedralei nu m-a mai facut de data asta să mă întreb despre recomandarea de a nu te închina la idoli, nu! Mi-a amintit de refuzul meu din anul 1985 de a fi preoteasa în Australia. Acum parcă as cocheta nițel cu ideea de a ma face papesa. Și, mai mult decât papesă, m-as face șefa garzii elvețiene. De nu ți l-aș păzi pe papă, de dracii l-ar găsi, haha :))

Azi e ziua tatălui. A împlinit 48 de ani. Adică s-a întrupat într-o zi de 18 septembrie, dar de 48 de ani a luat forma mea :).

marți, 17 septembrie 2013

Fix si mobil

Mă uitam la zona dintre Berzei și Matache în dimineața aceasta. Aducea cu portretul unei femei ajunsă la maturitate, hotarâtă ca, odata ce și-a vazut copiii stăpani ai propriilor lor vieți, să-și vadă de sănătatea și viața ei. O femeie care s-a răsfățat cu un tratament cosmetic, și-a îmbrăcat o rochie noua și se bucură de fiecare clipă de libertate, știind foarte bine că va sosi si ziua când o vor invada nepoții :)
Mă uitam în dimineața asta la zona dintre Drumul Taberei și Occidentului și vedeam că nimeni, dar nimeni nu-și mai mătură și nu-și mai spală bucățica de stradă ce-i aparține. Mă gândesc că așa cum igiena personală începe cu spălatul mâinilor, pentru care nu pretinzi să fii plătit și nici nu aștepți să fii răsplătit, așa ar trebui să înceapă oamenii să-și igienizeze propria viață, măturând cu nădejde și spălând cu responsabilitate bucățica lui de stradă.

Internet


Azi s-au împlinit 29 de ani de cand "am intrat în câmpul muncii". Aveam 19 ani și, deși luasem bacul și eram studentă, am fost angajată ca muncitor necalificat. Asta, pe de-o parte pentru că refuzasem postul primit prin repartiția de la liceu, acela de vânzător la PECO și pe de altă parte, pentru ca am ales forma de învâțâmant seral, tocmai pentru a evita repartizarea forțată, de către stat, la cine știe ce loc de muncă (gândul și imaginea că aș putea ajunge ca economist la vreo fermă de păsări, mă innebunea! )
În timpul acesta am avut o perioada de pauza de la munca plătită, dedicată copiilor, for free și in regim de voluntariat . Acum, însă, fiindcă am un copil major dupa model european și un copil major după model american, am satisfația de a-mi serba munca prin muncă, având doua job-uri, ambele plătite

PS: Antisistem nu devii, antisistem te naști și trăiești.

Ian...

luni, 16 septembrie 2013

Radio

Am auzit vineri, din mers, la smart fm, o melodie pe care cândva o știam, dar pe care o uitasem. O știam ca vibrație :) De atunci am încercat în fel și chip s-o găsesc, dar nu am găsit-o. Cel puțin d.a.p.d.v., site-ul radio 21 e mai smart decât site-ul smart-fm. Poate ca site-ul smart fm a fost gândit astfel încât să nu dea mură în gură căutătorului, dar atunci care mai este utilitatea unui site, fie el și unul arheologic, dacă în final nu gasești nimic altceva decât publicitate.
Chestia e că pentru cuvânt s-a inventat motor de căutare, dar pentru sunetul muzicii, nu.
-ALO, inginerii de sunet, aveți de lucru, domnilor!

Uite asta este ceea ce-i lipsește acestei țări, inginerul. Capul de inginer cu mâna de tehnician, tipul ăla care pune rigla, măsoară și taie :) De aceea vă zic vouă:
Cine n-are cap de inginer cu mână de tehnician, să-și cumpere!
Cine n-are riglă, sa-și utilizeze cardul!
Cine n-are ce tăia, să folosească fanta de la unitatea POS și să plătească!

N-am găsit melodia, dar am găsit scena asta, apropos de tipi blocați care pe unde s-au blocat :D


sâmbătă, 14 septembrie 2013

Televiziune

Am revăzut aseară "Predator". Domnule, respect creatura aia! Dar ce spun eu RESPECT, o iubesc. O iubesc și când o să mă fac mare, o să vreau sa fiu PREDATOR. Deci nu negociator :)

PS: Specia asta, homosapiens, "uniți" se vor indrepta doar spre pierzanie. Nu dezbinarea le este dușmanul, ci incapacitatea, ori refuzul fiecărui individ de a-și asuma propria individualitate.

joi, 12 septembrie 2013

OMD


În dimineața aceasta, pe la ora cinci, un muncitor fericit că și-a găsit loc de muncă la metroul din Drumul Taberei, și-a serbat fericirea făcand niște zgomot, căcându-se glorios pe liniștea noastră, a locuitorilor din zonă, cei ce ne-am găsit-fiecare după numele lui-loc de muncă fără intervenția jandarmilor, a armatelor de piariști, avocați, politicieni și a băieților de la flamingo.
Băi, deci, sunt foarte frustrată din cauza faptului că nimănui nu-i pasă de drama locuitorilor din Drumul Taberei, având în vedere faptul că încă de la origini, zona a fost declarată "cartier dormitor"!

Tocmai îl visam pe Diavol. Juca în rolul lui Al Pacino, în nu știu ce film. Coborâse din tramvai, pe aiurea. Pe unde eram și eu. Mi-a zâmbit și m-a întrebat:
-Vezi, mă?
-Vad!
-Și?
-Well...
-Hai.
-Hai.
Și uite așa m-a luat pe mine dracul.

PS: Oare ce o fi fost în capul lui John Malkovich, festivalul sau concertul? Iată întrebarea!