Wisda mă-sii.


Cu w, de la wisdom.

N-am chef să fac curat în casă, așa că mai bine scriu in blog. Despre ideea de profanare. Profanarea este activitatea de ademenire a fanilor și de ridicare a unui dom al imaginii personale, construit pe admirația acestora. No, nu-i prost ăla care cere, e prost ăla care dă. Cărămizi.
Megalitul ne povestește că din tot ce-a fost și-a mai rămas din megalomanie. Așa și cu D-na Stâncă, o Dumnezee a muierilor înțelese ca neveste, soții ale celor ce le-au devenit soți, ce și-a tăiat unghia degetului mic de la picior, imediat după sfatul Înțeleptelor din ceas de miazăzi, de la Polul Vracilor și a lăsat-o la voia Întâmplării. Ea ales să facă una cu pământul, simbolul muieresc aflat la polul opus.

Știți bancul cu dacii? Cu regele dac? Ăla mă, la care se prezentau supușii cu daruri și osanale:
* rege, eu vin din țara moților, ti-am adus mânz și barză;
*rege, eu vin din țara sibiului, ți-am adus brânză și varză;
*rege, eu vin de la rovine, ți-am adus viezure și jder;
*rege, eu miss nume de cod alice, din țara minunilor, cu nume de cod constanta, ți-am adus mazăre și pizdă.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie