marți, 6 august 2013

Uman



La un moment dat au dispărut din oraș toate pisicile. Trecuse un timp, poate o veșnicie, de la debutul a ceea ce istoricii au consemnat in lucrările lor de specialitate, etapa numită “blocada Leningradului”. Numai câteva zeci de pisici au fost închise in Ermitaj și protejate cu pază armată, lăsate sa vâneze prin muzeu si să salveze astfel, de foamea șobolanilor, urmele trecerii prin istorie a oamenilor de pană atunci.
Afară, ceea ce rămsese din rasa inteligentă si, ca atare, superioară, se lupta cu detașamentele de șobolani, organizate impecabil, care puseseră stapînire pe oraș. N-au reușit. Nu mai aveau forța, energie, vlagă si viață să lupte. Și nici motiv s-o facă.
Nu știu de ce scriu acum despre povestea asta. Scriu si în minte aud melodia aceea cu “să vezi ce-a mai rămas din oameni “. Și ma înfurii si zic  “hai sictir, ești o glumă proastă!”
La radio se vorbește despre faptul ca azi e schimbarea la fața si că nu trebuie sa ne certăm cu nimeni. Dar eu nu ma cert cu nimeni, mă cert cu Dumnezeu! Dacă te plictisești și îți arde de glume proaste, ori de astfel de jocuri, teste si încercări, atunci hai sa facem schimb, ca poate ai uitat sau nu ai știut niciodata cum e să fii om!”.
Patru vagoane pline cu pisici fumurii aduse din Iaroslav au restabilit echilibrul in oraș, luptând de partea oamenilor, imediat cum s-a creat o breșa in zidul invizibil ridicat de unii dintre si între ei.
Apropos de schimbarea la față, am zis că ”poate ai uitat cum e să fii om", nu pisică fumurie din Iaroslav!
…off…

2 comentarii: