AniS

Nu știu la cine sau la ce vă gândiți când spuneți, scrieți "noi, românii". În ceea ce mă privește, momentan  se află pe o linie descendentă ce tinde spre dimensiunea unui punct.
Iar  "noi" este o formă de geometrie în spatiu, de dimensiuni incerte si variabile, unde "românii" pe care ii cunosc eu sunt o specie desprinsă din scene de film SF, cu extratereștri.  Film

-Nici nu știți cât de rău face la frumusețe, țigara!
Tonul batrânului, deși se dorea a fi autoritar până la disprețuitor, trăda o evidentă simpatie fața de mine si de cea despre care s-a interesat dacă nu cumva suntem gemene. Da, de ce nu!
Am recepționat informația, am procesat-o, am trecut-o prin ciur și prin sită și i-am spus:
-Mie, uneia, mai rău decât fumatul, mi-a facut rău la frumusețe...
-Cine? se grabi bătrânul să știe.
-Nu cine, ci ce, i-am raspuns. O invenție drăceasca numită "Manualul de utilizare al bărbatului".
-?!?
-Sunt sora D-nei :)

Cu w, de la wisdom.

N-am chef să fac curat în casă, așa că mai bine scriu in blog. Despre ideea de profanare. Profanarea este activitatea de ademenire a fanilor și de ridicare a unui dom al imaginii personale, construit pe admirația acestora. No, nu-i prost ăla care cere, e prost ăla care dă. Cărămizi.
Megalitul ne povestește că din tot ce-a fost și-a mai rămas din megalomanie. Așa și cu D-na Stâncă, o Dumnezee a muierilor înțelese ca neveste, soții ale celor ce le-au devenit soți, ce și-a tăiat unghia degetului mic de la picior, imediat după sfatul Înțeleptelor din ceas de miazăzi, de la Polul Vracilor și a lăsat-o la voia Întâmplării. Ea ales să facă una cu pământul, simbolul muieresc aflat la polul opus.
Știți bancul cu dacii? Cu regele dac? Ăla mă, la care se prezentau supușii cu daruri și osanale:
* rege, eu vin din țara moților, ti-am adus mânz și barză;
*rege, eu vin din țara sibiului, ți-am adus brânză și varză;
*rege, eu vin de la rovine, ți-am adus viezure și jder;
*rege, e…

Am un bagaj foarte ușor de cunoștințe în ale științelor naturii. Și nu, drăcovenia aia din vârful dealului, nu-i a mea!

Tâmpit nume mi-am ales! Auzi, Ani, să mă cheme ca pe timp...La mulți ani in sus, la mulți ani in jos, la mulți ani în stânga, la mulți ani in dreapta.
Eu nu știu pe a cui ușă a închis-o Dumnezeu când a deschis-o pe a mea, pentru că de la un timp, când cu guns, când cu roses, imi suna la ușă tot soiul de cautători ai celei de-a heavens door. Deci mare bătaie de cap am avut până să mă prind că parola de acces este "adevărat vă spun vouă, nu vă cunosc pe voi" :)