Sfârșit




Stii senzatia aia de invingator? O cunosti? Ai testat-o pe pielea ta?  Senzatia aia de usurare pe care o simti cand esti campion mondial la categoria viata, imediat dupa ce ai fost la un pas de KO, dupa ce, cazut la pamant au trecut peste tine roti si senile, care si care mai de care mai alegorice, dar te-ai ridicat in ultima clipa si i-ai tras vietii un sut de sa te tina minte? Daca n-o stii, daca nu ai trait-o macar o data, atunci sincere condoleante! Inseamna ca ai fost cel putin o spita de la o rotita de tricicleta care ai rulat peste cel cazut. Daca o stii, daca ai fost cel putin o data invingator in viata, atunci gata! A doua oara daca ti se intampla, atunci inseamna ca esti doar o piatra cubica, o pavea pe care lasi sa defileze falsi campioni, ajunsi campioni pe cale de consecinta. La propriu.
-Buna dimineata! am rostit din toata cavitatea mea toracica, pe cand intram in firma. Strigatul ala de lupta ii era adresat barbosului de la receptie clenti, care se certa cu o baba ce probabil ca se trezise la batranete sa nu mai fie pavea si acum dadea din maini, din picioare si din gura ca sa invete sa meagra.
-Sa aveti o zi buna! imi raspunse casiera, imediat dupa ce imi confirma faptul ca mai sunt in sold sase mii de lei.
-Ziua buna se cunoste de dimineata, i-am zis razand pe seama faptului ca imi incepusem ziua cautand pe internet informatii referitoare la programul casieriei, dar am nimerit in casuta de cariera, unde am aplicat pentru postul de diriginte de santier. Uite asta e fain pe internet, ca pe internet poti sa fii ce vrei, unde vrei samd. Si oricum, daca am fost premiata pe cand eram in facultate, de catre proful de economia comertului, cu ordinul “dirijor conducator de echipa”, inseamna ca pot sa fiu ce vreau eu. Pana si invingator la categoria viata.
Anyway, timpul nu se masoara in “a avea”, ci in “a fi”.

mere si pere. sunt doar niste cuvinte. fereasca dumnezeu sa ne sculam dimineata si sa nu mai avem curent electric! atunci sa vezi cataclism, apocalipsa si sfarsitul lumii! nu tu televizor, internet, metrou si alte dedesubturi.

Pana la a fi campion mondial in lupta cu viata, trecusem pe la o farmacie, lasasem niste acte, incasasem niste bani, mersesem pana la capatul masinii, ma urcasem in prima sosita, coborasem la Opera, traversasem Bulevardul, trecusem prin Cismigiu, citisem intr-o carte scrisa de un brazilian, probabil ca in portugheza, tradusa in romaneste, despre un proverb german care spune ca diavolul se ascunde in detalii; probabil ca genul acela de detaliu care te ajuta sa recunosti un suflet de second hand, imbinasem in mod artistic balul cu spitalul, mersesem pe jos strazi cu nume de flori, fete, filme si baieti si ajunsesem intr-un loc de poveste unde aflasem ca Mura, ciobaneasca mioritica a fatat pui noua. Pe care, ca o ursitoare ce ma descoperisem, am hotarat sa-i cheme Dwalin, Balin, Bifur, Bofur, Bombur, Dori, Nori, Ori, si Thorin si sa fie niste pitici misto care se pot si distra, dar si razboi cu dragonul crizei de supraproductie aurifera in care te poate arunca sminteala capatata odata ce ajungi in si la inima muntelui.

In fata Palatul, in spate Gradina. Intre Palat si Gradina, o trecatoare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica