sâmbătă, 6 iulie 2013

Sfârșit





Știi senzația aia de învingător? O cunoști? Ai testat-o pe pielea taSenzația aia de ușurare pe care o simți când ești campion mondial la categoria viață, imediat după ce ai fost la un pas de KO, după ce, căzut la pământ au trecut peste ține roți și senile, care și care mai de care mai alegorice, dar te-ai ridicat în ultima clipă și i-ai tras vieții un șut de să te țină minte? Dacă n-o știi, dacă nu ai trăit-o măcar o dată, atunci sincere condoleanțe! Înseamnă că ai fost cel puțin o spiță de la o rotiță de tricicletă care ai rulat peste cel căzut. Dacă o știi, dacă ai fost cel puțin o dată învingător în viață, atunci gata! A două oară dacă ți se întâmplă, atunci înseamnă că ești doar o piatră cubică, o pavea pe care lași să defileze falși campioni, ajunși campioni pe cale de consecință. La propriu.
-Buna dimineața! am rostit din toată cavitatea mea toracică, pe când intrăm în firmă. Strigătul ăla de lupta îi era adresat barbosului de la recepție clenti, care se certa cu o babă ce probabil că se trezise la bătrânețe să nu mai fie pavea și acum dădea din mâini, din picioare și din gură că să învețe să meagra.
-Sa aveți o zi bună! îmi răspunse casiera, imediat după ce îmi confirmă faptul că mai sunt în sold șase mii de lei.
-Ziua bună se cunoste de dimineață, i-am zis râzând pe seama faptului că îmi începusem ziua căutând pe internet informații referitoare la programul casieriei, dar am nimerit în căsuța de carieră, unde am aplicat pentru postul de diriginte de șantier. Uite asta e fain pe internet, că pe internet poți să fii ce vrei, unde vrei șamd. Și oricum, dacă am fost premiată pe când eram în facultate, de către proful de economia comerțului, cu ordinul “dirijor conducător de echipă”, înseamnă că pot să fiu ce vreau eu. Până și învingător la categoria viata.
Anyway, timpul nu se măsoară în “a avea”, ci în “a fi”.
mere și pere. sunt doar niște cuvinte. ferească dumnezeu să ne sculăm dimineață și să nu mai avem curent electric! atunci să vezi cataclism, apocalipsa și sfârșitul lumii! nu tu televizor, internet, metrou și alte dedesubturi.
Pana la a fi campion mondial în lupta cu viața, trecusem pe la o farmacie, lăsasem niște acte, incasasem niște bani, mersesem până la capătul mașinii, mă urcasem în prima sosită, coborâsem la Operă, traversasem Bulevardul, trecusem prin Cișmigiu, citisem într-o carte scrisă de un brazilian, probabil că în portugheză, tradusă în românește, despre un proverb german care spune că diavolul se ascunde în detalii; probabil că genul acela de detaliu care te ajută să recunoști un suflet de second hand, îmbinasem în mod artistic balul cu spitalul, mersesem pe jos străzi cu nume de flori, fete, filme și băieți și ajunsesem într-un loc de poveste unde aflasem că Mura, ciobăneasca mioritică a fătat pui nouă. Pe care, că o ursitoare ce mă descoperisem, am hotărât să-i cheme Dwalin, Balin, Bifur, Bofur, Bombur, Dori, Nori, Ori, și Thorin și să fie niște pitici mișto care se pot și distra, dar și război cu dragonul crizei de supraproducție aurifera în care te poate aruncă sminteală căpătată odată ce ajungi în și la inima muntelui.
In față Palatul, în spate Grădina. Între Palat și Grădina, o trecatoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu