Pod

Calatoream in timp si in spatiu si aveam o destinatie exacta: locul de munca. Nu eram singura in autobuzul acela, eram, sa zic cu aproximatie, cam 21 de oameni. Am convingerea ca desi fizic ne gaseam in acelasi loc si ceas, daca fiecare ar fi raspuns la intrebarea “unde esti acum?”, lumea noastra s-ar fi expandat ca un bob de porumb trasformat in popcorn.
Bunaoara habar nu aveam cand si cum s-a intamplat saltul! Autobuzul meu nu mai trecea pe stradute din vechiul Bucuresti, ci se deplasa lin pe stazile inguste din Palma de Mallorca. Recunosteam locul dupa lumina ce ma ajungea printre coroanele copacilor, dupa aerul si atmosfera ce ma invadaresa odata cu patrunderea ei. Cat despre mare, puteam sa jur, ajutandu-ma de briza, ca este in dreapta mea. Remergeam drumul de la plaja la castelul Bellver. Oh, doamne, condusa fiind de un croitor iscusit, care croia insula deghizat in sofer, ca sa am eu din ce sa-mi tes zestre de amintiri placute.
Jur ca incepand de atunci si de acolo, o luna dintr-o duzina imi va fi pentru concediul de munca!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie