Pana corbului!

Este fascinant sa poti vedea in toata naturaletea lui, cum se manifesta instinctul de salbaticiune in miezul orasului! Corbul isi fixase prada si astepta momentul potrivit sa o atace, fara sa piarda o clipa sau o secventa din ansamblu. Prada, o bucata de branza ce picase dintr-o merdenea in fata a ceea ce candva a fost o cofetarie, vis a vis de Facultatea de Drept, acum un spatiu gol, la fel de gol ca merdeneaua ramasa fara plinul ei.
Jocul corbului ma scoase din meditatie. Tocmai ma gandeam ca drumul drept si cel mai scurt iti ofera la capatul lui doar firimituri de oportunitati de alegere din buchetul, paleta, totalul celor cu care te poti ferici odata ajuns la capatul drumului drept cel mai lung.
Cu ochii la corb, cu gandul la cascaval si cuminte la drum, am crezut ca am uitat sa cobor. Am sarit de pe scaun si si doi pasi am ajuns la usa, dar odata ajunsa in dreptul usii, ceea ce imi paruse a fi fost prea tarziu, s-a dovedit fiind cam devreme.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica