Optiuni



Erau acolo, unul aproape de celalalt. Isi imbracasera costumele si isi intrasera in rolul de “sarac si curat”. El la trup si ea la suflet. Asteptau sa-si primeasca partea din intregul scriptului, sa-si invete replicile si sa-si vada numele pe pomelnicul de inceput sau macar de sfarsit al filmului. Ascunsa in spatele lentilelor fumurii ale ochelarilor de soare, privirea lui ii lasase totala libertate zambetului sau pentru a-l reprezenta, ori acesta imi amintea de Anthony Hopkins in “Tacerea Mieilor”. Parul lui complet alb ce pastra, totusi, la radacina memoria tineretii, imi amintea de tata.
Murmurul buzelor ei incerca sa spuna povestea unei cersetoare de dumnezeu, dar mai mult decat sa mi-o imaginez ca pe Bette Davis in rolul de femeie a strazii intrata pe mana stilistilor si transformata intr-o lady, nu am auzit. A strambat din nas, nu i-a convenit, neglijand faptul ca aura de care se inconjurase se cam cerea dusa la nufarul.
“V-ati ales singuri rolurile si costumele, de ce mai asteptati indicatiile regizorului? Asteptarea este doar o piedica pusa evolutiei.”
-Imi dai si mie un leu? se auzi vocea fetitei de cinci ani.
-Sa-ti dau si tie un leu? Poftim. Mai bine tie un leu decat ortu’ popii :)
-Multumesc, sa-ti ajute Dumnezeu!
-Ei, lasa, ne-a ajutat deja. Odata, o data. Atunci cand ne-a dat sansa egala la viata.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica