marți, 2 iulie 2013

In comun

Trageam cu coada ochiului la tipul din dreapta mea si, la fiecare astfel de tir incrucisat, speram si ma asteptam sa-l vad cum a trecut, in sfarsit, jumatatea aia de pas pe care o lasase intre noi, doar asa, de-al dracului. Imi venea sa-i spun un banc sec, dar...
-Ma cauti din priviri? ma intreba el cand, in sfarsit, s-a hotarat sa mearga mai departe.
-Nu, am mintit, urmaream afisajul electronic, sa vad ce ora este.
Era ora Carol Davila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu