Chestii

Iată, până și în Orașul puțind a solzi și mațe de peste, vine o dimineață când o scară de bloc miroase a pandișpan proaspăt scos din cuptor. Și chiar dacă nu eșți tu cea care i-a dat gust și formă, miracolul acesta este un bun motiv să-ți pleci drumul zâmbind. Hai, poate că nu este totul pierdut, te gândeșți și te mai gândeșți că dacă nu ti se recunoaște meritul pentru început, nu ai nici o obligație față de sfârșit.
Astfel simțind, ajungi mai devreme la locul de întâlnire. De fapt nu ajungi, pentru că tocmai asta vrei să eviți, să ajungi prea devreme. Cobori din troleu și pășeșți pe străzi de mult neumblate, stătute, rămase la fel ca atunci când le-ai călcat ultima dată, ca pe niște cămăși bărbăteșți așezate pe umerașe și rămase neîmbracate.
În dreapta,  muzeul militar. În stânga, spitalul militar. Între muzeu și spital, o trecătoare.
Mut geanta de pe brațul drept, pe cel stâng, gest prin care îmi exprim dezacordul față de forma tunului. Nah, ce formă putea să aibă tunul? De papanași? De gogoașă umplută cu gem? De supă cu gălușți? De clapon la ceaun înecat în usturoi?!
Păi nu! Un tun nu putea să aibă decât forma unui tun, aerul de fum, gustul de praf de pușcă și efectul devastator al impactului cu ghiuleaua.
Odată ajunsă la locul de întâlnire rezolvi problema, una din aceeași categorie de dificultate cu punctul trei al subiectului de bac pentru realișți, spui la revedere și p'aci ți-e drumul.
Pe strada Polizu. Pășeșți săltat, parcă încercând să eviți să-ți murdărești sandalele din piele naturală călcând peste leșurile de capitaliști, scuipate pe țeava de eșapament a incubatorului tehnologic și de afaceri din sânul politehnicii. Da, mai , ăla de vis a vis de maternitate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Zgomot