Templu



-E liber?
-Liber, da.
-Sigur?
-Îl vedeți cumva în poza de grup?
-Nu.
-Deci e liber.
Luă  scaunul, efectuă o mișcare de rotație de aproape 25-30 de grade, apoi se opri. Așează scaunul la loc, se sprijini cu mâinile de spătarul acestuia, mă fixă cu privirea și zise:
-Parcă vă cunosc de undeva.
-Posibil.
Mă gândeam să-i spun că nu am obiceiul să ies din casă cu o pungă pe cap. Și chiar dacă în virtual mă mai joc cu nick-name-ul și avatarul, am avut grijă să nu las nici o urmă de îndoială pe oriunde am trecut :)
-Ani ?
-Eu.
-"----"? întreb la randul meu.
Auzind numele acela, întreaga ei ființă de femeie tânără, frumoasă, talentată și plină de viață, a zis NU.
A oftat, s-a așezat pe scaun, mi-a prins mâna dreaptă între mâinile ei calde și mi s-a marturisit. Ce să spun? Niciodată nu m-am simțit mai preoteasă ca atunci și acolo, în templul acela, un templu al emoției  și emoțiunii.
« - - - - - - - - - - - » ?
-Eu, zise.

AVERTISMENT: Acesta nu este scrisul meu! Adică este. Într-un fel, este. Deci, citat :

« Un text anonim al Tradiției spune că fiecare om, de-a lungul vieții, poate avea două atitudini: să construiască sau să planteze. Constructorii pot petrece ani întregi lucrând la proiectele lor, însă într-o zi vor termina ceea ce fac. Atunci se opresc și se simt limitați de propriii pereți. Viața își pierde sensul atunci când construcția s-a realizat.
Dar mai sunt și cei care plantează. Uneori ei au de suferit din cauza furtunilor, a anotimpurilor și rareori au odihnă. Spre deosebire de o clădire, grădina crește necontenit și însuși faptul că are nevoie de grija grădinarului face ca, pentru el, viața să fie o mare aventură.
Grădinarii se vor recunoaște între ei, fiindcă știu că în povestea fiecarei plante stă creșterea întregii planete Terra. »

Acum, fiindcă stiu că, citez: "Cu excepția puținelor creaturi ce provin din îngeri-și care au nevoie de singurătate pentru a se întâlni cu Dumnezeu-, restul umanitații va reuși Uniunea cu Dumnezeu numai dacă, la un moment dat în viață, va reuși să comunice cu Cealaltă Parte", nu mi-e frică să întreb :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica