marți, 18 iunie 2013

Palma

Nu m-a izgonit nimeni din catedrala. Catedrala s-a impacat intr-un tarziu cu soarta ei de muzeu. Nu m-a izgonit nimeni din castel. Oamenii l-au redus la tacere, iar Castelul s-a impacat intr-un tarziu cu soarta lui de exponat. O statuie cioplita din placi de istorie alese si culese aleator, dupa cum s-a lasat condus de propria imaginatie, convingere sau credinta, custodele si custodele de dupa custode.
Nu m-a izgonit nimeni din aeroport. Fara calator, aeroportul nu ar mai fi fost el insusi, punctul unde sfarsitul si inceputul se contopesc in una si aceeasi dorinta.
Nu m-a izgonit nimeni din restaurant, nu m-a izgonit nimeni din hotel. Fara oaspete, si hotelul si restaurantul, si barul si piscina ar fi fost condamnate la o moarte crunta, prin infometare.
Nu m-a izgonit nimeni din cetate. Cetatea si-a deschis intr-un tarziu poarta si, prin ea, si-a deschis usa manastirii. Intra, mi-a zis, aceasta este inima mea. Fara tine, as redeveni munte.
Nu m-a izgonit nimeni din magazine si nici de pe plaja. Nu m-a izgonit nimeni din pesteri si din parcuri, nu m-a izgonit nimeni din mare. Nu am fost izgonita de nimeni si de nicaieri. Ceea ce m-a trasformat intr-un migrator, a fost numai nelinistea cautarii mele. Am inteles aceasta numai cand am fost izgonita din sufletul orasului. O piata ascunsa, un spatiu interior, inconjurat de acasele localnicilor. Un loc al carui inauntru ar fi trebuit respectat cu sfintenie.
"GO HOME!”
Un strigat de ajutor spanzurat de balustrada unui balcon …


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu