Spam



Mai bine de zece ani am raspuns la obsesiva intrebare "cine esti ?”, cu acelasi RD 290877. Mai bine de zece ani, cea mai casanta iarna dintre toate anotimpurile. Iarna aceea spargea tot. Inima, suflet, carne si gand de om bun. Prost de bun. Sfarteca tot ce atingea si cand o facea, o facea cu foc.
Cateodata simt un gol in inaltul plexului solar, un gol umed, diferit de golul uscat din inaltul cerului, pe care gura mea o recunoaste ca fiind sete. Un gol umed pe care mintea mea il stie de foame. O foame neastamparata. Doar pentru ca nici un mastersef in viata nu a invatat reteta unui covrigel. Si nu despre reteta de produs covrigelul vorbesc, ci despre cealalta reteta. Unde pretul nu conteaza, cata vreme niciodata nu m-am targuit.
Altadata simt o dorinta asa de mare de a te lua de mana si de a te conduce pe un drum pietruit, aidoma pictorului din unsprezece minute, doar ca sa te ajut sa-ti regasesti eul pierdut intr-o neingradita libertate a inovatiei, inventivitatii si creativitatii esuate intr-un workshow de cacat. Si as face asta doar pentru a avea cu cine sa impart povara realitatii de unde toti au dat bir cu fugitii. Asa de mare, ca nici nu am simtit cand am dat-o mai departe.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie