Punct pe semnul exclamarii



Azi mi-am udat parul cu apa de tei! Iesisem din casa fara umbrela, desi incepuse deja sa ploua si o facusem de buna voie si nesilita de nimeni, cu gandul ca gata, e cazul sa mai intru si eu putin la apa.
In acest scop mi-am colorat unghiile cu vert mint, pentru un strop de prospetime. Imi pusesem chiar si cate o stelua orange pe inelar, ca sa nu uit cine sunt. Mi-am ras chiar si parul de pe picioare, ca sa nu patesc ca in visul ala porcos, in care eram o Romanie postbelica, ce astepta la semafor sa se separe lumina in culori. Curcubeele la curcubee, blitzurile la blitzuri, umbrele la umbre si pe Zahei orbul luand drumul Brailei.
Credeam ca nu mai ajung ! Credeam ca am disparut ! Imi venea chiar sa disper ! Noroc cu tigarile si cu banca pe care am sezut si am plans o amintire de cand eram copil si am iesit desculta si aproape goala din curtea casei parintesti, am lua Calea Calarasilor si nu m-am oprit pana la magazinul cu paine, unde am intrat si i-am zis vanzatoarei :
-Ba nu, Romania nu este apa de ploaie ! Nu este nici apa de colonie ! Romania sunt eu si eu sunt A Scent, by Issey Miyake !
Esplanada s-a inecat ca tiganul la mal, dar am recuperat o promenada de toata povestea :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie