sâmbătă, 25 mai 2013

Public



Unde Beethoven este un saint bernard scapat din lesa.

Oh, dar acesta este deznodamantul, celelalte momente ale subiectului (introducerea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant) abia acum urmeaza! Si toate acestea in jurul ideii de cultura. Such a cliche!
Internetul poate fi si s-a dovedit, fiind, un fabulos amant. Ca un sistem de irigatii pentru o campie cultivata si insetata. Dar numai pentru cine il primeste cu bratele deschise, ca pe un zburator. 
Pentru untilizatoarele preapline de ele, internetul devine un baubau pe cat de fioros, pe atat de dragalas. Ca un shih tzu care se crede neam cu Sun Tzu, doar pentru ca umbla cu coada pe sus. Interneta, frate !
De cate ori m-am simtit abuzata de un astfel de latrat/mieunat internautic, un latrat nascut dintr-o mutatie a experimentului Pavlov catre glanda aia de ii place sa auda, sa vada si sa simta doar ce vrea ea, chiar si cand are nimic de prezentat, nimic care sa ma introduca, sa ma intrige si sa ma conduca prin desfasurarea actiunii pana la punctul culminant unde sau in care sa ma orgasmez artistic si cultural, m-am refugiat in amintiri concrete ale realitatii mele. Ca sa nu ma ratacesc in zdrobitoare iluzii despre incultura mea.
Bunaoara, ultima data cand mi s-a intamplat o astfel de fabulatie, mi-am amintit de orele de practica din anii de liceu, cand scoteam morcovi din pamant, undeva pe un camp de la Glina, Catelu.
Some fuckink culturalization! Cu "c" din "z".
Si pana la urma, morcovul e bun, e tare, la fel de bun ca ienuparul si graul, niste samanta de tarie.
Hameiul e pentru moi…hahaha hihihi hohoho huhuhu,,,


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu