Portofoliu



Am intrat în Parcul Libertăţii ca în propria mea istorie, istorie cu o poartă pe centru. Totul ţine de alegere, însă este mult mai facil de ales atunci când cunoşti. Şi cum stânga îmi era arhicunoscută, centrul nu-mi plăcea la fel de mult cum nu-mi place în lumina reflectorului, am ales dreapta. Şi nu orice dreaptă, dar extrema dreaptă, umbra, dealul, acolo unde, din the top of the world, se joacă jocul.
A fost fain! Acolo este locul meu, printre bănci, mese de şah, veveriţe şi pomi într-atât de înalţi şi de impunători, încât să mă facă să-mi deschid braţele şi să îmi doresc să mă înalţ până puţin sub înălţimea lor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie