Portofoliu



Am intrat în Parcul Libertăţii ca în propria mea istorie, istorie cu o poartă pe centru. Totul ţine de alegere, însă este mult mai facil de ales atunci când cunoşti. Şi cum stânga îmi era arhicunoscută, centrul nu-mi plăcea la fel de mult cum nu-mi place în lumina reflectorului, am ales dreapta. Şi nu orice dreaptă, dar extrema dreaptă, umbra, dealul, acolo unde, din the top of the world, se joacă jocul.
A fost fain! Acolo este locul meu, printre bănci, mese de şah, veveriţe şi pomi într-atât de înalţi şi de impunători, încât să mă facă să-mi deschid braţele şi să îmi doresc să mă înalţ până puţin sub înălţimea lor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,