Paranteze



Sa mori ucis de propria dorinta. Asa as defini eu acum {in aceasta dimineata cu un cer ce [vazut prin ochiul meu de geam seamana cu nimic (ceea ce-totusi-nu-l face sa fie unic sau fara de pereche)]} autocombustia. Impropriu spus spontana, cata vreme dorinta arde in tine mocnit, inca de la prima confruntare cu prima ispita.
Un cer de cenusa.

Nu stiu de ce, cine, cand si cum [probabil din economie de imaginatie (sau poate din meschinarie)] a ajuns sa foloseasca acelasi cuvant care descrie inaltul pamantului, spatiul cosmic, cu prezentul eului din verbul a cere. Eu cer.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie