miercuri, 8 mai 2013

Job



Sunt Ani, am 331 ani. 331 de ani de femeie si saptezeci spre optzeci de kilograme repartizate proportional cu geometria unei atlante. Aseara, intre orele 18 si 20, incasam intretinerea, vorbeam omeneste cu oameni chinuiti de frici, spaime si regrete, vorbeam cu Miruna, fetita de numai cinci ani a unui vecin dement de la scara 3. Un tip care ar putea fi fratele, sotul, tatal copiiilor mei, sau un foarte bun prieten, sau macar un bun vecin.
Atunci cand nu incasam intretinerea si nu socializam live si for free ( spre deosebire de preoti, pastori si alti psihologi), atunci o ajutam pe Miruna sa lipeasca pe perete, ca niste mini tablouri, fluturasii si florile desenate de ea, pe postituri.
Sunt Ani, am 331 ani. 331 de ani de femeie si saptezeci spre optzeci de kilograme si aseara, cand nu faceam nimic din cele de mai sus, saream coarda pe holul de la scara 3, in dreptul micului birou al casieriei asociatiei de proprietari. Am invatat-o si pe Miruna sa sara si a sarit :)
Abia atunci a venit taica-sau, cu o falca in cer si una in pamant, certandu-si copilul ca a plecat de langa el fara sa-si spuna, doar ca sa stea cu d-na Stoica.
--Dea dracii in ea de vodca, ai uitat ca tu mi-ai pus-o in brate si dus ai fost ? Dupa cai verzi pe pereti, in foisorul din parculet, unde se dezbateau probleme importante pentru viata, comunitate si familie, toate ambalate frumos, in sticle, sticlute si coji de seminte?
-Tati, zise Miruna, doamna m-a invatat sa sar coarda.
-Bai, esti nebuna, imi zise plin de admiratie tatal Mirunei si se aseza pe scaun. 
Nu sub presiunea greutatii acestul simtamant, ci pentru ca vodca preluase de ceva vreme, functia locomotorie a unui trup cu alura de munte. Un munte de om.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu