duminică, 5 mai 2013

Hai Hui

Cand Mihai avea 11 ani si Alexandra opt, intr-o zi de marti din vacanta de vara i-am dus prin vechiul Bucuresti: Curtea Domneasca, Biserica Sf. Anton, Hanul lui Manuc, Patriarhie. Asa imi venise mine in ziua aceea, ideea. Eram doar eu cu ei, tatal lor era la munca.
Inainte si dupa ziua aceea, atunci cand nu plecam din Bucuresti, impreuna cu tatal lor, ii duceam pe la diferite muzee, prin parcuri, in Oraselul Copiiilor, pe la mall, la teatru si la cinematograf, la Aquapark, la jocuri mecanice, la Zoo, la Gradina Botanica, i-am invatat sa mearga cu rolele, cu bicicleta, le-am cumparat si carti si jucarii, o replica originala dupa barda lui Mihai Viteazul, una dupa sabia laser a lui Darth Vader (numai ea mai era pe stoc la data respectiva, dar oricum era adusa de peste ocean) in fine, cam ce si-au dorit ei, eu si/sau tatal lor.
Asadar, asa imi venise mie in ziua aceea, ideea, mai ales ca tatal lor nu avea nici o afinitate nici cu biserica, nici cu religia ortodoxa si nici cu vreo alta religie. Ma gandeam ca este de datoria mea, de mama si de romanca sa-i conduc pe drumul acela, mai ales ca intre noi, parintii, era un soi de competitie avand la baza nationalitatea si cultura noastra, el fiind nascut si crescut la Skt Petersburg (de fapt, Leningrad), eu la Bucuresti.
Dupa Curtea Domneasca si zona adiacenta, am ajuns la Patriarhie. Am intrat in biserica aceea cu ei, ca intr-un muzeu. Fiind marti, la miezul zilei, o zi obisnuita, deci libera, am profitat de moment si situatie si am aprins si cateva lumanari, am scris un acatist, m-am rugat si m-am inchinat.
Cand am ajuns sa sarutam moastele Sf. Dumitru, Mihai m-a privit uimit si oarecum speriat de dincolo de ochelarii lui de atunci ca ai lui Harry Potter si m-a intrebat :
-Este igienic ce facem? Este totusi un cadavru!
Mno, am ras, am glumit, dar la vremea aceea stiam eu mai bine, deoarece, nu-i asa, nu-l invata oul pe gaina:)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu