luni, 13 mai 2013

August


Luna august a devenit o luna neagra. Am intrat in ea sa aprind lumina, atat cat sa inteleg unde incepe si unde se termina iluzia. Sau cum incepe si cum se termina iluzia. Sau cand incepe si cand de termina iluzia. Sau pentru cine incepe si pentru cine se termina iluzia. Sau pentru ce incepe si pentru ce se termina iluzia. Sau de ce incepe si de ce se termina iluzia. Chiar asa, de ce.
Iluzia a inceput cu o sala plina de asteptari, un ghiseu unde se faceau doar plati, dintr-un singur sens si un peron al iluziilor de dupa, unde veneau trenuri cu ce aveau ei de dat, nu cu ceea ce asteptai tu sa primesti. 
Si nici macar nu era asteptare, ci pofta de viata. Sau poate de moarte. Nici nu mai stii care dintre aceste doua iluzii este cea mai aiuritoare.
La dracu, pentru robotii astia nici nu conteaza ca luna aia are gustul primului sarut, a primei nopti de dragoste, gustul de sange de la buza muscata, gustul amar cand stii ca ai pierdut, gustul dulce acrisor al unei limonade sorbite cu paiul la masa primei terase deschise intr-o primavara insorita, gustul acru al unei vesti proaste, gustul intepator al unei emotii…robotii aia habar nu au ca luna aceea a fost una de tot gustul. Gustul lumii asteia, cel de zi si cel de noapte, cel de pranz si cel de cina.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu