707



"Am sa te caut, am sa te gasesc si am sa te chem", i-am promis poetului. "Dar asta se va intampla abia cand…
Iata, ultima treapta a scarii s-a prabusit aidoma inevitabilului sfarsit al oricarui paradox. Vino ! Stiu ca vocea ta plina de melodia versului tau va avea asupra
ponderabilitatii mele un efect inaltator!"

Actiunea se petrece intr-un lift. Ascensor. Elevator. Un loc, un spatiu limitat, al tuturor si, totusi, al nimanui. Exact ca Planeta numita Pamant, Terra, Planeta Albastra, a treia planeta de la Soare si a cincea, ca marime, in sistemul solar.
Devil, mi-am amintit si, cu acesata metafora a iubirii in minte, am mai intors o foaie din calendar. Coloana infinitului s-a preschimbat astfel in imaginea unui trantor. Dispozitivul de avertizare a erorii in gandire, m-a anuntat acustic si luminos, ca imi e gandul in eroare. Sorry, doi trantori. Desi vezi si tu foarte bine ca este unul si acelasi, dar in doua ipostaze diferite. Eroare. OK, nu in ipostaza sta diferenta, ci in decor : este un jemanfisit fara frontiere ! Nu accept sa ma contrazici ! Recunosc un artist inca de la prima vedere. No regrets, poate ca tipul este, in viul lui, un tip care rade, canta, danseaza, deseneaza, scrie, citeste, admira desenele celorlalti, aplauda dansatorii, cantaretii si cateodata plange. Poate chiar isi pregateste singur micul dejun. Poate isi spala el chilotii. Dar eu nu am de unde sa stiu…


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie