Plimbare



Pe cat de tare urasc eu matematica, pe atat de tare ma iubeste ea pe mine. Se tine scai de capul meu! Ii zic sa ma lase si pe mine sa ma bucur de binefacerile unei viziuni inguste, mici, stramte, pentru ca in micul camp vizual viata este mult mai placuta decat in marele camp vizual, ANSAMBLU pe numele lui, unde totul devine dureros. Si atat.
Si ea ce face? Ce face ea? Ea imi arata statistici, statistici despre cum au devenit sagetile lui Cupidon, unele de Stupidon.  Bine, nu stiu ce voia ea sa-mi arate, dar asta este ceea ce am vazut eu. Poate ca a vrut sa-mi spuna ca sunt la limita dintre a fi si a nu fi, intr-atat de neglijabila sunt.
-Asa, si ? Mate, draga, cheia cuvantului VIATA pe planeta noastra este COMPARATIA. Stiu. Nimic nu este, nimic nu face, totul se compara. Am invatat. Si astfel se reinventeaza. De fapt, cred ca ar trebui sa vorbesc despre actiunea de a se reinventa la timpul trecut, avand in vedere faptul ca rezultatul reinventarii a fost analiza matematica a unui dezechilibru unde necunoscuta nu era o inegalitate, ci faptul ca 3,70+5,20=7,80.
Pe Mate a furat-o somnul, incercand sa rezolve problema necunoscutei. A luat-o, a intins-o  pe o felie de paine unsa cu unt, langa o jumatate de ansoa, a invelit-o cu o frunza de salata verde si un solz de ceapa si a dat-o la sirene, niste pesti ciocan inotand in suiming pul, in giacuzi, in sauna. Necunoscuta era ca matematica nu se despartea in silabe, futuidumnezeueidedespartire...
-Sii, Mate, neglijabila sau nu, sunt totusi o cantitate, una care da masa materiei. Fii atenta, te voi invita la o plimbare. Iti vei promite ca nu-ti vei ridica ochii mai sus de ochii mei. Nu pentru ca as fi o narcisista, nu, e plin pamantul de narcise mai ales in acest anotimp, dar pentru a te asigura ca privind spre ochii mei, iti vei lasa capul spre pamant. Si nici nu te voi lega la ochi, ideea este nu sa ai inceredre in mine, ci sa vezi.
Sa vezi Planeta Albastra, dezechilibrul in ansamblul sau. Sau ansamblul dezechilibrului.
Mergem pe alee, pe strada, pe bulevard, din nou pe strada, pe autostrada, pe drum national, judetean, comunal, pe drum de tara si am ajuns. Vezi tu Mate, vom accepta culorile asa cum le-am invatat la scoala : verdele e verde, rosul e rosu, galbenul e galben samd. Vezi Pamantul Mate, si astfel vei vedea ca albastrul este cantitatea neglijabila, piatra hotarului dintre a fi si a nu fi.
-He, he, mate logica ta lasa de dorit! Apa nu este albastra. Albastrul apei este doar o iluzie optica. Apa este incolora, inodora si insipida. Si ceea ce conteaza cu adevarat, este ca astampara setea. De cunoastere.
Domnilor si doamnelor, Sarpele Anului, Raul :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica