P word



Ieri pluteam intr-o stare de beatitudine. Nu era prima oara cand mi se intampla si, stiindu-ma, nu a fost nici ultima. Am plecat de acasa pentru o plimbare in gradina botanica, in care scop am facut nefericita alegere de a ma urca intr-un troleu. Troleul este o masinarie pentru troli. Nefericita pentru ca, desi ii recunosti, totusi te incapatanezi sa nu recunosti lucrul acesta. Alegerea.
In fine, odata inceputa calatoria in si cu recipientul cu circuit inchis, eu expiram aerul beatitudinii mele si inspiram aerul starii bahice a trolilor. Acesta este modelul de echilibru al lumii in care traim. Altul nu exista.
M-am autoexilat. Am ajuns la aceasta performanta pur si simplu traind ca parte a acestui echilibru a unei astfel de lumi gresite. Nu tin minte sa ma fi cerut intr-o astfel de ipostaza, de aceea este foarte dureros faptul ca nu am pe cine sa ma supar. De aceea nici nu ma supar. Cum o sa te superi pe nimeni ? Este un nonsens !
M-am autoexilat. Cerul, in complicitate cu mine, ma desena in alb si bleu, nuanta si nonculoare aflate in absoluta contradictie cu eroticul scenei ceresti in care m-am recunoscut.
Mi s-a facut o rusine !
Intotdeauna am simtit ca pudoarea trebuie lasata afara din dormitor, dar cum de ajunsese ecranul cerului sa proiecteze imaginea pudorii/nonpudorii mele, nu stiu. Am tras cu ochiul de jurimprejur. Noroc ca, si oameni si troli, fara exceptie, erau preaocupati cu micile/marile lor chestii cotidiene care, insumate, fac ca viata sa le devina fada. N-au vazut.
Am revenit acasa. Am deschis fereastra.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica