Coarda



Intr-o buna zi, venind dinspre Drumul Taberei 34 si mergand acasa, m-am urcat intr-un 668. Am avansat astfel incat sa-mi gasesc un loc al meu, de unde si sa nu incomodez pe nimeni, si sa nu fiu incomodata. Era 1 martie, o zi superba de primavara calendaristica. Primisem martisor de la casiera Apa Nova un trifoi cu patru foi marca « fondul plastic », pe care l-am adoptat inca de la prima vedere. Mi l-am pus pe inima si m-am simtit instant, copila ce am fost dintodeauna. Eram, cum sa spun, fericita.
Asta, desigur, doar pana cand am simtit in plex lovitura cu care o doamna cu alura de profesoara aflata in prag de pensie a azvarlit cu vitrion in ochi, unui pusti cam aiurit. E drept ca pustiul statea in drum dar, la naiba, nu am fost si noi pusti ? Nu am fost si noi aiuriti, indragostiti ? N-am deranjat si noi, la randul nostru, cu zapaceala tineretii ? Ba da, iar cel ce zice ca nu, inseamna ca s-a nascut batran. Hei, nu exista tara pentru cei batrani!
Contrar obiceiului, m-am tinut departe de conflict, hotarata sa-mi traiesc clipa de fericire pana la capat pe cont propriu. Asta pana cand « profa » i-a reprosat ceva de genul « daca ar fi fost mama ta, la fel i-ai fi vorbit ». Atunci s-a sculat mama din mine si i-am zis profei, cu duhul blandetii, ca daca pustiul ar fi fost fiul meu, m-ar fi deranjat ura cu care i-a vorbit. Si am intrebat-o care este dramul, doza, portia de intelepciune de care un adult aflat in pragul batranetii trebuie sa  dea dovada. N-a stiut sa raspunda, dar nici nu a tacut, ca urmare am picat-o la examen :). A coborat la prima statie.
Important e ca tinerii sa fie ajutati sa poata distinge copacul, de padure.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica