Postări

Se afișează postări din aprilie, 2013

Poporanu'

Imagine
“Stii ce inseamna sa fii IMPERIAL? Stii ce inseamna sa fii imparateasa, tarina, regina, ducesa, contesa, marchiza? Si nu, imperial nu este crin si nici marchiza nu este un colt de casa de la tara”.
Asta i-as si spus coanei preotese aseara, pe cand a venit sa-si plateasca intretinerea si si-a scuipat in capul meu, umorile patimilor ei. Una mai inchipuita decat alta. I-as fi spus toate acestea daca as fi avut mintea limpede si sufletul senin, dar nu le aveam. Mi le intunecasem pe cand am intrat in magazin sa cumpar paine, vin, cafea si dulce.
Acum nu zic, ajunsesem printre rafturi la o stramtoare, una cauzata de marketingul defectuos al inghesuielii si al aglomerarii pus in practica de niste stramti, inghesuiti si aglomerati. Dar ajunsesem atunci si acolo, cine ne pusese in aceasta situatie, nici nu mai conta. Ne intalnisem in acel punct de intersectie patru oameni, veniti din cele patru colturi ale dreptunghiului. Trei ne-am oprit fiindca una traise toata viata ei avand impresia ca e…

Plural

Nu stiu daca eu sunt femeia care se tine intotdeauna de Cuvant, sau Cuvantul se tine de capul meu :) Cert este ca am ajuns acasa si am cautat pe google « Agora » si « George » tot ce-mi aminteam din toate cate mi le-a spus. He, am zambit, uite ca exista.
Nu stiu ce anume m-a facut sa ma simt foarte apropiata de barbatul acela pe care il vazusem pentru prima oara in viata mea. Dar sunt femeia care nu se impiedica in motive, ci se conduce dupa instinct, intuitie si sentiment. Aici nu as putea sa spun care a fost chimia acelei intalniri, dar m-am simtit inspirata la maxim de intamplarea povestita. Am luat stiloul, cateva foi de hartie si am scris. Am scris cu placere si cu bucuria nazdravanei idei de a-l transforma pe scriitor intr-un personaj.
A doua zi m-am imbracat in mine insami si am mers la Uniunea Scriitorilor, acolo unde mi-a spus ca il pot gasi. Asta nu o crezusem, dar nu sunt femeia care sa elimine din start suportul unei indoieli. Nu transform indoiala intr-o ce…

Pin :)

Imagine

Poveste

Imagine
Ningea, iar eu eram toata mov din cap pana in picioare. Mi-am tras gluga pe cap si astfel am rezolvat si albul firelor de par care prinsesera volum de la atata nerabdare cat indurasera ele. Parca si simteam cum imi ies prin pori toate gandurile, se inaltau si apoi imi ningeau inapoi in cap. Unele, mai rebele, s-au imprastiat prin Cismigiu, pe Calea Victoriei, prin Romana. Acum precis ca se dau tinerele, panselute, lalele, narcise, parfum de flori. Cele mai multe, insa, sunt ele insele, ca iarba proaspat tunsa din parculetul de la Opera.
Pe cele pe care le-am renegat, se pisa cainii. Am o intelegere cu ei, un pact de neagresiune si buna vecinatate ca un contract semnat cu d-na Nisipeanu, districta de la Mega Image.
In ziua aceea imi rezolvasem micile activitati ce tin de cotidian si imi rezervasem seara unei intalniri. Totul fusese pus la punct si tot ce aveam eu de facut era sa ies din casa si sa ajung la locul de intalnire la ora potrivita. Bineinteles ca am ajuns mai devreme, un d…

Participiu

Imagine
Priponita in gard, garoafa. Fara verb exprimat prin predicat. Nenominal, deoarece cata vreme ideea e priponita, culoarea nici nu mai conteaza, ea devenind aparenta unei nuante. Pe de cealalata parte a miezului de noapte, trandafirii sunt pentru cei bogati. Zise iapa lui Gheorghita, odata ce s-a hotarat sa dea de pamant cu capastrul. Da’ ce mama dracului, cand m-am nascut, nu m-am nascut de mana cu nimeni. Am fost pe cont propriu si in pielea goala. Ia nu-mi mai faceti voi mormant din toate ale voastre! Ia nu ma mai hraniti voi cu jar, ca ma plac asa cum sunt! Ei, dracia dracului. Zis-a calul, auzindu-i tristetea: eh, daca ai stii tu cat s-au muncit ele sa ma faca din armasar, tantar :( Eh, unde suntem noi, forta isi recapata fortele. Nu mor caii cand vor cainii. Dar asta e de la ei, pentru ei, si noi stim foarte bine ca n-ai sa vezi niciodata o cioara in colivie si atat timp cat ei isi leaga de mana o vrabie, corb la corb nu-si scot ochii, dar isi impart cascavalul. Fara doar si poate. M…

Pacaleala de 23 aprilie

Imagine
Eu ieri chiar am fost la lidl ca sa cumpar cafea si apa. Si da, eu chiar beau apa minerala imbuteliata in ambalaj de pet. Asta e, nu am inventat eu pet-ul, nu l-am promovat eu, nu l-am comercializat. Eu doar il arunc in pubela de la ghena de la scara 2 de la parter de la bloc si mai departe nu-mi pasa ce si cum. Adica imi pasa, dar doar sub forma unui sunet scartait, a unei batai din picior, de fapt, din calcai, a unei roti de carucior si, eventual, a unei voci de petman. Pai da, sa stii si tu ca fiecare gandacel are o proiectie uriasa a lui. O talpa. Care talpa are si ea o proiectie uriasa a ei, care proiectie uriasa are si ea o proiectie infinita de iubire, cat un mahomed si un munte la un loc. Daca vrei sa ma crezi pe cuvant, daca nu, asta e, fiecare cu fictiunea lui.
Si ieri, la lidl, eu chiar am simtit ca ma sufoc printre atatia oameni melci, oameni carucioare, oameni borcanele, oameni cutiute, oameni etichete, pungi, plase, lazi, rafturi. Si mie, ieri, la lidl, chiar mi-a venit …

Pli(s)c

Imagine
Toti avem cate o viata ieftina, una ca buzunarul pentru maruntis al portofelului, unde am pus cate un banut pentru fiecare greseala pe care am facut-o si pe care, daca ii aduni, abia daca iti poti cumpara un cozonacel. Cu nuca, stafide si cacao. Neaparat cacao. Adica nu stiu altii ce vieti ieftine au, dar a mea asa este, cum am descris-o. Cand o sa trec dincolo, o sa-i spun Vamaiotului :
-Parca te-as cunoaste de undeva. De fapt, de candva. De cand ti se spunea Vamesul si, si atunci ca si acum, nu m-ai lasat sa trec sa trec. Fii atent, vezi buzunarul asta cu maruntis ? Aici sunt greselile mele. Ele sunt cele ce m-au facut sa fiu asa cum sunt acum : grasa si foioasa ca geanta cu bancnote a lui Gigi, lucioasa aidoma cardurilor de debit/credit ale lui Hagi, stii, sper, ca "Hagi" nu este un fotbalist patron de hotel, ci unul care a indurat macar o data in viata lui, drumul pana la Mecca si zgomotoasa ca o cascada de talanti desertata pe toate posturile, de catre comentatorii spo…

Postit

Imagine
Azi a fost o zi d'aia de te simti ca si cum ti s-au inecat toate corabiile. Si nu ca cine stie ce incarcatura ai avut tu pe corabiile alea sau ca cine stie ce echipaj ori pasageri sau ca ai fi avut macar un bob de incredere in capitan, nu. A fost o zi d'aia cand odata ce ti s-au inecat toate corabiile, te-ai simtit liber.
Ce bine. Ce bine ca nu mai ai nici o grija. Asta a fost. Si, gandind asa, deodata ti-ai simtit mintea goala. Ce bine. Ce bine sa ai mintea goala. Si, cu mintea goala si fara nici o grija, te intinzi la podea, iti pui mainile pe piept, inchizi ochii si...
..."si"...aceasta conjunctie care isi slobozeste sedila consoanei fecundand vocala materiei cenusii unde prinde radacina samanta ce creste si se inalta pana la treapta a saptea a gamei majore, culminand in nota si sunetul muzicii vibrand de intrebarea ce dracu de treaba au agentiile de rating cu viata pe planeta noastra.
De unde ramasesem fara nici o corabie, riscand sa ma adancesc definitiv si irem…

Plimbare

Pe cat de tare urasc eu matematica, pe atat de tare ma iubeste ea pe mine. Se tine scai de capul meu! Ii zic sa ma lase si pe mine sa ma bucur de binefacerile unei viziuni inguste, mici, stramte, pentru ca in micul camp vizual viata este mult mai placuta decat in marele camp vizual, ANSAMBLU pe numele lui, unde totul devine dureros. Si atat. Si ea ce face? Ce face ea? Ea imi arata statistici, statistici despre cum au devenit sagetile lui Cupidon, unele de Stupidon. Bine, nu stiu ce voia ea sa-mi arate, dar asta este ceea ce am vazut eu. Poate ca a vrut sa-mi spuna ca sunt la limita dintre a fi si a nu fi, intr-atat de neglijabila sunt. -Asa, si ? Mate, draga, cheia cuvantului VIATA pe planeta noastra este COMPARATIA. Stiu. Nimic nu este, nimic nu face, totul se compara. Am invatat. Si astfel se reinventeaza. De fapt, cred ca ar trebui sa vorbesc despre actiunea de a se reinventa la timpul trecut, avand in vedere faptul ca rezultatul reinventarii a fost analiza matematica a unui dezechil…

Place de gol

Ieri am fost la Piata Moghioros ca cumpar niste nasturi. Am intrat in mica pravalie si primul lucru pe care l-am atins a fost panza de damasc cu tesatura inflorata, valul alb, valul rosu. Iubesc aceste tesaturi! Mama mea le transforma in asternuturi, in fete de masa. Eu mi-am cumparat odata doua rochii sexi. Nu mai incap in ele, de cand din sexoasa am devenit testoasa :). Dar sunt hotarata sa-mi lucrez eu cu mainile mele unele noi, asa ca pe norocul pe care mi l-am futut toata viata mea, mintindu-ma ca as putea muta muntii in loc sa ma dedulcesc pisand ochii la master sef. Mercenarul era ocupat. O servea pe clienta care ajunsese la el inaintea mea. Asteptandu-mi randul, mi-am risipit privirea pe rafturile unde sedeau etalati, vesel colorati, nasturi mici, mijlocii si mari. De afara se auzea vocea mercenarei, sefa sau patroana pravaliei. Vorbea cu un necunoscut despre faptul ca al sau cumnat urma sa fie incinerat. Isi arata dispretul fata de astfel de practici necrestine, intrebandu-se…

Pamant

Imagine

P word

Ieri pluteam intr-o stare de beatitudine. Nu era prima oara cand mi se intampla si, stiindu-ma, nu a fost nici ultima. Am plecat de acasa pentru o plimbare in gradina botanica, in care scop am facut nefericita alegere de a ma urca intr-un troleu. Troleul este o masinarie pentru troli. Nefericita pentru ca, desi ii recunosti, totusi te incapatanezi sa nu recunosti lucrul acesta. Alegerea.
In fine, odata inceputa calatoria in si cu recipientul cu circuit inchis, eu expiram aerul beatitudinii mele si inspiram aerul starii bahice a trolilor. Acesta este modelul de echilibru al lumii in care traim. Altul nu exista.
M-am autoexilat. Am ajuns la aceasta performanta pur si simplu traind ca parte a acestui echilibru a unei astfel de lumi gresite. Nu tin minte sa ma fi cerut intr-o astfel de ipostaza, de aceea este foarte dureros faptul ca nu am pe cine sa ma supar. De aceea nici nu ma supar. Cum o sa te superi pe nimeni ? Este un nonsens !
M-am autoexilat. Cerul, in complicitate cu mine, ma dese…

Pe viu

Sa nu uit :
1. Inutil este un fel de degeaba, dar pe bani. Cel indreptatit sa decida referitor la utilitatea/inutilitatea unui produs, este cel ce plateste. Simplu. 2. Uitarea e cand te uiti, somnul e cand te vezi. impreuna sunt o oglinda a recunoasterii. Nu e intr-atat de incalcita aceasta aritmetica a cunoasterii, pe cat ni s-a tot spus. 3. Poate ca a avut o revelatie referitoare la care este cu adevarat menirea, care este rostul, care este rolul unui lider spiritual. Poate ca a avut o revelatie refritoare la faptul ca averea Bisericii Ortodoxe din Cipru este, de fapt, averea cirpriotilor din spatiul respectv si din toate timpurile-bine, de la aparitia BOC. Poate ca este doar o excelenta miscare de marketing menita sa asigure multa vreme de acum incolo consolidarea pozitiei BOC in societate. Dar, indiferent care este motivatia, tot este o mai buna solutie de redresare si iesire din criza, decat contractarea unor credite externe. Este vorba despre demnitate. Sau despre DEMITERE. 4. S…

P'o stare noua

Imagine
Cand o sa mor, din mine va ramane doar zambetul, iar pe zambetul meu, scris epitaful: “acest zambet care miroase a ars a fost o copila abuzata de propria ei soarta”. Semnat: Dumnezeu, Viata, Universul, Astrele…muhahahaha :) Am visat ca Dragalina devenise un paradis financiar unde solistele toate, dar toate trase printr-un inel de calibrul Sidoniei, cantau cumbaia intr-o limba straina care aducea un pic cu slavona veche. Cainii nu alergau cu covrigii in coada, dar alergau, iar amenintarea nu mai era a lor, ci a stapanilor lor, niste inalti oficiali de la scoala de muzica militara, care insa nu muscau. Text inspirat dintr-un vis inspirat dintr-un text usor cam afrodisiac inspirat El stie de unde sau de cine. Vorba unui amic virtual: “nu stiu daca otilia avea o enigma, sau felix credea ca o are”:) Eu, la ora asta a diminetii, am o curiozitate cam nebuna :). Si anume, daca cei ce se intituleaza “Neamul Romanesc” adopta ca fiind al lor ceea ce prin nastere (sange), mostenire, educatie NU ES…

Coarda

Imagine
Intr-o buna zi, venind dinspre Drumul Taberei 34 si mergand acasa, m-am urcat intr-un 668. Am avansat astfel incat sa-mi gasesc un loc al meu, de unde si sa nu incomodez pe nimeni, si sa nu fiu incomodata. Era 1 martie, o zi superba de primavara calendaristica. Primisem martisor de la casiera Apa Nova un trifoi cu patru foi marca « fondul plastic », pe care l-am adoptat inca de la prima vedere. Mi l-am pus pe inima si m-am simtit instant, copila ce am fost dintodeauna. Eram, cum sa spun, fericita. Asta, desigur, doar pana cand am simtit in plex lovitura cu care o doamna cu alura de profesoara aflata in prag de pensie a azvarlit cu vitrion in ochi, unui pusti cam aiurit. E drept ca pustiul statea in drum dar, la naiba, nu am fost si noi pusti ? Nu am fost si noi aiuriti, indragostiti ? N-am deranjat si noi, la randul nostru, cu zapaceala tineretii ? Ba da, iar cel ce zice ca nu, inseamna ca s-a nascut batran. Hei, nu exista tara pentru cei batrani! Contrar obiceiului, m-am tinut departe …

Fata ascunselea

Am vazut nevazutele pe vremea cand mergeam duminica la biserica, crezand ca… Am vazut nevazutele pe vremea cand in timpul liturghiei veneau spre altar mamici, bunici si, mai rar, tatici cu bebei in brate, la impartasit. Ii aplecau pe bebeii lor mai intai sa sarute icoana zilei, apoi, intrand prin dreapta, pe cea a mantuitorului. Dar nu inainte de a fi sarutat deja stanga fecioarei. Apoi se opreau in fata altarului, unde preotii le daruiau ceea ce aveau ei de daruit, ca venind de la dumnezeu. Apoi se retrageau prin stanga, unde cardul de babornite, care pana atunci ii SORBEAU din priviri, se napusteau asupra lor macar sa-l atinga pe bebeul proaspat impartasit, daca nu prindeau sa atinga piciorul de rai al bebeului cu gura lor zbarcita de atata ortodoxie. Se napusteau asupra copilului ca un card de ciori asupra mugurilor de viata. De ceva vreme n-am mai mers la biserica, dar am continuat sa vad nevazutele si in afara ei: pe strada si, mai ales, in mijloacele de transport in comun.
As v…