Ori


-În ce zi suntem azi? mă întrebă.
Îl priveam. Era absorbit cu totul de proiectul la care lucra. Era atât de absent încât mi-am imaginat că întrebarea avea mai degrabă rostul de a-l ține cumva într-o realitate pe care și-o dorea ca pe un punct de referință. Întrebarea ancoră, întrebarea token, întrebarea cârlig. Sau poate că din comoditate. Sau poate din mărinimie, gândind probabil că, prin răspunsul meu, mă implică în proiectul respectiv ca și coautor. Unul mic și aflat la limita neimportanței, dar totusi trecut ultimul pe generic, pe listă, pe legendă, pe bibliografie, dar trecut. Mâna în care ținea creionul îi făcea acestuia vârful să vibreze. Fremăta ca un glonț gata să iasă pe teavă, torcea ca motorul unei mașini a cărei pedală de ambreiaj era apăsată până la podea, în timp ce talpa ce ținea pedala de accelerație în frâu, îi refuza bestiei dreptul la libertate
-În ce zi suntem azi? Dificil răspuns, am zis. Aș fi putut să tac. Ba nu, nu aș fi putut.
-Dificil? De ce? Ar fi putut să tacă, dar nu a facut-o. Și de aceea i-am răspuns:
-Nu noi suntem în ziua de azi, ci ziua de azi este în noi.
-OK, zise zâmbind, ce zi e azi în noi?
-Vezi, asta complică și mai mult situația, fiindcă am aproape convingerea că ziua de azi din mine nu este una și aceeași cu ziua de azi din tine. Fiindcă, vezi tu, fiecare dintre noi suntem spațiul dintr-un perpetuum mobile iar ceea ce ne diferențiază sunt bilele de timp ce ne pun în mișcare. Ele sunt timpul ce trece prin spațiu, ziua, ora, minutul, clipa din noi.
-Bine, zise aproape nerăbdator să-și vadă de treabă și totuși stârnit de discuția iscată de o banală întrebare. Reformulez: ce zi e azi în mine?
-Păi pe mine mă întrebi? Vrei ca eu să-ți spun ce zi e azi în tine? Nu știu ce zi e azi în tine.
-Uită-te în calendar, te rog.
-OK, ziua de azi din tine poate fi ziua mănușilor din dantelă, a umbreluțelor și a rochiilor lungi, a mașinilor de epocă, a vestonului, jobenului, bastonului și a ghetrelor. Sau poate fi, din punctul de vedere al celui de-al doilea calendar în care am posibilitatea să mă uit, ziua din tine poate fi gustul, aroma, buchetul și căldura unei cafele proaspăt râșnite și preparată la ibric. Ori poate fi ziua în care ducele de Wellington l-a înfrânt pe Napoleon la Waterloo.
-Vrei, te rog, să nu-mi mai vorbești din poze? Vezi ce zic cifrele și literele.
-Ah, păi zi așa!
D.a.p.d.v., e foarte probabil să fie vineri, 1 martie 2013, ori Friday, 3/1/2013, ori….

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica