Chimie


Cand eram in liceu nu chiuleam de la ore doar ca sa fumam, stand pe banca din fundul curtii, special adusa acolo de inaintasii nostri, chiulangii ca si noi, urmasii lor.
Mai chiuleam si ca sa mancam cirese din livada de la Ozana. Odata am chiulit ca sa mancam omleta cu de toate la colega noastra de la Matei Ambrozie si sa ne uitam la funerariile lui Brejnev. O fi fost Bresnev, cu “s” ? Mai chiuleam noi si ca sa mergem la strand, pe IOR. Odata mi-am cumparat un costum de baie dintr-un material albastru.
 Era un costum intreg. Si doar ma probasem cu el acasa, dar nici nu-mi imaginam ca, pus un lumina zilei, capata o transparenta coplesitoare. Pe care nu mi-as fi asumat-o daca as fi constientizat-o.
Si iata-ma in toata splendoara transparentei mele adolescentine, stand la soare, plimbandu-ma si inotand in lac fara sa-mi explic de ce Sorin, un tip de felul lui foarte obraznic, ma privea, lasa privirea in jos si ofta.  Tipul tocmai castigase un pariu cu viata si o cucerise pe Irina, una dintre batoasele clasei. O purta cu el ca pe un trofeu. I-a devenit sotie. Printre gemetele lui si privirile dezaprobatoare ale Irinei ma intreba de unde am costumul albastru.
I-am raspuns cu nonsanlanta ca de la un magazin de vis-a vis  de Gara de Nord, aproape de locul unde isi avea capatul tramvaiul 27, tramvaiul care unea doua puncte nevralgige ale Bucurestiului meu de atunci si in care, timp de patru ani, mi-am imaginat eu, dimineata de dimineata, cum o sa fie cand o sa fiu eu om mare. Cu aceeasi nonsalanta de care ma acuza profa de gramatica pe cand eram in clasa a cincea si improvizam de numa numa o analiza sintactico-morfologica pe un text scris cu creta pe tabla. Si despre care habar nu aveam nimic, fiindca imi petrecusem ziua de dinainte, visand la toate nevisatele si pentru care m-am ales cu un patru cat mine de mare :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica