A pricinui



Cartea este un paravan. De aceea paravanul are forma unei biblioteci. Te ascunzi in spatele ei si te uiti la ea. Te uiti nu ca mata in calendar sau curca in lemne, ci te uiti, te uiti, fiindca o carte se citeste cu mintea, iar mintea omului are tendinte imperialiste. Pune stapanire pe tot, pe chimia ta, pe fizica si fizicul tau, pe materia ta. Ori fara carapacea ta de materie, esti doar o minte expandata. Si atat. Si ti-o iei, fiindca mintea ce te crezi ca esti, nu misca un deget pentru tine atunci cand ai nevoie de ea. Si ai nevoie de ea, atunci cand te confrunti cu o minte in carapacea ei.
Cartea este un paravan la adapostul caruia daca te uiti, esti mort. Si chiar daca mai misti un deget din cand in cand, doar ca sa dai pagina, asta nu inseamna ca misti in front.
Cartea este ca o transee in care te refugiezi. Transeea are rostul ei, dar vine un moment cand, chiar daca nu ai declansat tu atacul, va trebui sa iesi si sa ripostezi, sa te aperi, sa lupti. Altfel, transeea iti va fi mormant.
Filmul este actiune. Filmul are actori, regizori, scenaristi, figuranti, operatori samd samd. Filmul are mai mult decat o minte. Filmul are echipa. Filmul are materie. Filmul are material. Filmul este miscare.
Iar viata, oh, viata….viata este, viata este ca si cum, viata e…stie careva ce este viata?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica