A laba la portocala



Nu sunt un om al locului, in ciuda faptului ca inca inainte de a fi otravita cu tot felul de prefabricate, copil fiind, ma simtem apartinand acestui pamant. Prima oara cand am auzit despre razboiul daco-roman, m-am simtit daca. Prima oara cand am auzit vorbindu-se o limba straina de familia limbilor indo-europene, m-am simtit deranjata. Nu stiu de ce, stiu doar ca deranjul s-a intamplat pe cand ma gaseam in leaganul copilariei mele, undeva pe strada Garii de Nord la intersectia cu Plevnei, zona acaselui meu. Prima oara cand am vazut un avion, am simtit chemarea. Simteam ca sunt un navigator, dar nu stiam inca sa spun ce sunt sau ce “vreau sa ma fac cand o sa fiu mare”. Prima oara cand calatorit spre nord, adica, spre Nord, dupa 48 de ore de mers cu trenul, primele cuvinte ce mi-au fost adresate, in loc de bun venit, au fost “crasivaia tiganca”. A fost prima oara cand am gandit despre blonde ca sunt proaste. Ultima oara mi s-a intamplat aseara.
Hai ca m-am plictisit. In sensul de hi. De fapt, de high.

 

Comentarii

  1. Hi hi hi, crasivaia tiganca!!! Ai dracului blonzi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lara o chema pe tipa care mi-a zis asta. Era poloneza si era matusa soacra-mii, Galina pe numele ei de rusoaica:))

      PS: a draculul am fost eu, fiindca "ei" s-au dovedit a fi fost dracul :D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie