Normal

Am deschis ochii. I-am deschis așa, cât cepele. Ce naiba, dormeam bine. Nu visasem nimic și nu sunase ceasul. Și atunci? Din camera cealaltă auzeam recitand un vers de singurătate. Din cealaltă camera cealaltă, auzeam melodia pe versurile unei promisiuni înspăimântător de fade, de ațoase, de uscate. Dintr-o cealaltă cameră  auzeam cum bâzâie un cooler. O luase razna, semn că unitatea se supraîncălzise de la atâta transfer de date. Mi-a amintit de centrifuga de la prima mea mașină de spălat, pe care am primit-o în 1986. Cadou. Alba Lux.
În cea de-a patra și ultima cealaltă cameră, se negocia prețul ori poate valoarea unui azi, unui aici, a unui acum: 02.02.2013, ora 02 si 59 de minute.
Nu-mi amintesc nimic de o zi de doi februarie. Îmi amintesc de o zi de sâmbătă, îmi amintesc de o zi de samba, îmi amintesc de o zi de doi, de a doua, dar nu-mi amintesc nimic de 02.02.2013. Trebuie neapărat să-mi fabric o amintire. Musai. Must have.
Dar toate cealaltă cameră sunt ocupate, iar din camera de unde sunt nu pot decât fie să dorm fie să deschid ochii cât cepele. M-am ambiționat și mi-am confecționat o amintire. Sunt sigură că Doamna din Oglindă va simți la prima oră a dimineții, aerul trecerii mele pe acolo.







Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie