A dansa



Ma mai inclin cateodata in fata prostiei omenesti… Sfanta Prostie Omeneasca.
Dar asta numai ca ramasita a unui vechi cult pagan (pătimaș, sălbatic, cumplit) de pe vremea cand ma aruncam la Pamant, zdrobita de frumusetea zonelor balneoclimaterice, sau pe cand ma inaltam cu balonul, survoland marea, muntii, dealurile, campiile, raurile, izvoarele, padurile, sau pe cand priveam admirand cei trei pui de labrador expusi spre vanzare in dreptul Mega Image, de la balconul meu ce da spre nord, nord-est, sau de pe vremea cand ma pregateam pentru balul absolventilor, sau de pe vremea cand ma indemna inima sa plec din Balcani in Baltimore sau macar la Balaton sau in Baleare, sau pur si simplu in codru, unde sa vorbesc cu brazii si cu platanii si cu castanii despre echo…eco.

Domnule Eco, Domnule Poe, Will,

Trebuie sa stiti ca ridurile de la ochi si cuta dintre spancene sunt de pe vremea cand  ma munceam sa descifrez scrisul poetului, scris intr-o perioada de adanci privatiuni de inspiratie cauzate de inca neinventatul internet, scris adresat ochilor si sprancenelor, scris in niste scrisori intitulate absolut inodor, incolor si insipid, I, II, III, IV…
Scrisori scrise la lumina lumanarii si citite peste veac, intr-o zi cu soare, pe cand sedeam intinsa pe un sezlong la strandul Moghioros si imi ascundeam cat puteam eu de bine pantecul brazdat, purtand pe el semnele renasterii.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie