Postări

Se afișează postări din februarie, 2013

Chimie

Cand eram in liceu nu chiuleam de la ore doar ca sa fumam, stand pe banca din fundul curtii, special adusa acolo de inaintasii nostri, chiulangii ca si noi, urmasii lor.
Mai chiuleam si ca sa mancam cirese din livada de la Ozana. Odata am chiulit ca sa mancam omleta cu de toate la colega noastra de la Matei Ambrozie si sa ne uitam la funerariile lui Brejnev. O fi fost Bresnev, cu “s” ? Mai chiuleam noi si ca sa mergem la strand, pe IOR. Odata mi-am cumparat un costum de baie dintr-un material albastru. Era un costum intreg. Si doar ma probasem cu el acasa, dar nici nu-mi imaginam ca, pus un lumina zilei, capata o transparenta coplesitoare. Pe care nu mi-as fi asumat-o daca as fi constientizat-o. Si iata-ma in toata splendoara transparentei mele adolescentine, stand la soare, plimbandu-ma si inotand in lac fara sa-mi explic de ce Sorin, un tip de felul lui foarte obraznic, ma privea, lasa privirea in jos si ofta.Tipul tocmai castigase un pariu cu viata si o cucerise pe Irina, una dint…

Rol

Încep acum o poveste, îmi iau şi rindeaua. Nu ştiu ce să fac cu ea, dar mi-e mai aproape decât o bormaşină. Precis că, la timpul ei, va transforma un baobab într-un creion fermecat. Mă veţi întreba ”merită foaia albă un astfel de sacrificiu?” şi vă voi răspunde într-un cuvânt: irefutabil. Voi pune apoi punct pe semnul exclamării, spunându-vă că albul la fel de bine poate fi neaua ninsă pe întuneric, în rânduri liniate, aliniate la margini de foaie, pe marginea unei ferestre, însa cel mai sigur că rînduneaua se desprinde şi se înalţă din cititul printre rânduri, pentru că:

In primul rand ca…
“Bobolina primi o comanda de apa vie de la fantana aviatorilor, numita asa, codificat, de catre Batranul Pescar numai ca sa-l impiedice pe Vanatorul de Lemn sa mai ucida Marea Balena de la DiKa. Dornica sa o onoreze cat mai prompt, se sui in caleasca ei condusa de Veveritoiul O., in costumul lui de vizitiu, si-l ruga sa mane caii ca vantul si ca gandul.
Cum aflase Bobolina de fantana asta si cum aj…

Vraiste

Judecand dupa mizeria din casa, am castigat Oscarul. Pentru rolul de cea mai lenesa femeie harnica.(punct)

Scara

-Tot inainte! zise d-l Dinu, vecinul meu, joi seara pe cand ii scriam chitanta pentru plata intretinerii pe luna ianuarie 2013+ fond de reparatii.
-Depinde de ce anume intelegem prin “inainte”, d-le Dinu, zic. Inainte in viitor sau inainte in trecut?
-Cu mine n-o sa va certati niciodata, domnita, stiti lucrul acesta, fu replica lui.
-Dar de ce ne-am certa noi doi, d-le Dinu, nu avem nici un motiv sa ne certam.
Ma gandeam ca eu as merge inainte in trecut. In anul 1984, la cei 19 ani ai mei, imediat dupa bac si nu as mai repeta nimic, dar nimic din toate facutele de pana acum. In privinta asta ne-am pus de acord, si inceputul si sfarsitul au ca punct de referinta actul pe care, in prezenta martorilor, semnezi de buna voie si nesilit de nimeni, un angajament pe viata. Angajamentul.
-Asa e, isi dadu acordul si d-na Menciu, vecina mea de la scara 4, care pana atunci ma certa ca de ce scara ei nu este la fel de frumoasa ca celelalte doua scari, unde doua femei si-au pus in opera talentele…

Joc de cuvant

Imagine
Multumesc, Domnilor! Trebuie sa va spun ca am mai primit tot atatia “imi place”pe facebook doar cand i-am scris lui Mugur Grosu ca, iconografic vorbind (desi il vedeam pentru prima oara) Marlboro Man poate fi concediat si ca dincolo de camasa lui se vede marea :). Well, Vlad, daca tu nu vrei, poate vrea Silviu, care se poate da drept Pavel. S-ar face astfel o reparatie pe linie de succesiune, Petru dovedind, prin mostenitorii sai, ca nu a fost in firea lui/lor atunci cand a schimbat sensul si intelesul unei metafore. Iata motivul pentru care am ajuns sa iubesc romengleza, fiindca referitor la rock, nu exista nici un dubiu.
ei bine, faca-se voia ta.


draga ani, eu tot incerc sa ies din intuneric, si tu tii sa ma bagi la loc. ma opun, iconografic vb...
Eu, una, n-am nimic impotriva ca mosul asta de-l propuneti dumneavoastra sa fie papa, d-le Aldea, dar ma gandesc ca Biserica se afla intr-o grava eroare si dezechilibru. Oamenii, prin reprezentantii sexului lor papal, au gresit cand au co…

Felicitarile, masa si dansul

Imagine
Ce inseamna sa ai mai multe personalitati. Dupa cum observi, aceasta nu este o intrebare. Acesta este un raspuns. Am ajuns la el punandu-ma la incercare si facand un exercitiu. Imi place sa exersez, prefer sa exersez decat sa ajung sa-mi pun probleme. Matematic vorbind. Bunaoara, ultimul meu exercitiu s-a desfasurat in jurul unui scaun. Si pentru ca limba romana este daruita prin ambiguitate, ii voi spune chair, chaise, stuhl, silla. Scaunul acela era o mostenire, era insasi imaginea mostenirii, conceptul, ideea, definitia mostenirii. M-am asezat pe scaun cu un scop precis, cu mijloace oneste si cu gandul bun. Dintr-un foc trei personalitati. Trei in una. Trei Doamne, toate trei: mama, sotia si romanca. Intre scaunul pe care ma asezasem si celelalte personalitati, am trasat o linie de demarcatie careia i-am dat forma unei mese. Astfel, masa a devenit terenul de joc, teatrul de razboi, campul lui marte, scena, studioul, loja unde celelalte personalitati au avut a se confrunta cu cele …

A vorbi

Nu sunt singura, am oameni in jurul meu, am oameni aproape. Nu sunt singura, dar nu am cu cine vorbi. Pentru ca ceea ce am eu de zis nu intereseaza pe nimeni, iar ceea ce au ei de zis, pur si simplu ma plictiseste. Pe copii am incetat de buna vreme sa-i mai dadacesc, sa-i mai indrum sau sa le explic. Le-am lasat libertatea de a descoperi ei lumea. Le mai raspund la cate o intrebare, dar numai atunci cand ei vor sa stie parerea mea, sa stie ce cred eu despre ceva anume. Mai bine sa ma judece ei pentru ca nu le-am spus ceea ce stiam, decat sa-mi reproseze vreodata ca le-am bagat in cap molozul civilizatiei si al societatii in care traim. Sotul este pasionat de documentaristica si de hrana de zi cu zi. “Noi ce mancam azi” este strigatul de lupta cu care isi incepe ziua. E ceva fiesc si natural si e unul dintre rarele noastre subiecte de discutie. Documentaristica este un domeniu ce nu-si gaseste locul in memoria ram-lui meu, de aceea ma surprind adeseori cand imi vorbeste despre ce a ma…

A canta

Imagine
Nici n-am terminat bine de zis ceea ce am avut de zis, ca s-a si asternut linistea. O liniste cum nu-mi amintesc sa mai fi auzit. Era linstea din timpul furtunii. Turbulenta atacului psi pusese atata presiune pe materia mea cenusie, atat de intensa era apasarea pe neuronul patrat, incat creierul mi s-a pietrificat. Sunt uncraniu de cristal. Huh…am tras cu ochiul si cu urechea pe dinauntru si mi-am vazut viitorul: exista viata dupa moarte! Fuck, exista viata dupa morti. Dupa moarte sa spuna ei daca exista viata si cum e ea. Ei, cei care stiu. 

A "concluziona"

Din epistola lui Animari catre Daniel: "nu cred ca esti un mincinos, cred ca esti o minciuna."
Argument: Banii. Banii nu m-au mintit niciodata, nu au profitat de mine, banii nu m-au furat, nu m-au chinuit, nu m-au batjocorit, banii nu m-au urat, nu m-au tradat, nu m-au inselat si nici nu mi-au inselat asteptarile. Banii nu m-au patimit asa cum am patimit iubind pe Dumnezeu, pe aproape si pe semeni".

Hai, buna dimineata, Mugur! :)

A pricinui

Cartea este un paravan. De aceea paravanul are forma unei biblioteci. Te ascunzi in spatele ei si te uiti la ea. Te uiti nu ca mata in calendar sau curca in lemne, ci te uiti, te uiti, fiindca o carte se citeste cu mintea, iar mintea omului are tendinte imperialiste. Pune stapanire pe tot, pe chimia ta, pe fizica si fizicul tau, pe materia ta. Ori fara carapacea ta de materie, esti doar o minte expandata. Si atat. Si ti-o iei, fiindca mintea ce te crezi ca esti, nu misca un deget pentru tine atunci cand ai nevoie de ea. Si ai nevoie de ea, atunci cand te confrunti cu o minte in carapacea ei. Cartea este un paravan la adapostul caruia daca te uiti, esti mort. Si chiar daca mai misti un deget din cand in cand, doar ca sa dai pagina, asta nu inseamna ca misti in front. Cartea este ca o transee in care te refugiezi. Transeea are rostul ei, dar vine un moment cand, chiar daca nu ai declansat tu atacul, va trebui sa iesi si sa ripostezi, sa te aperi, sa lupti. Altfel, transeea iti va fi m…

A strănuta

Imagine
Replica dintr-un film american, Nord American: “Pregateste-te pentru ce-i mai bun si asteapta-te la ce-i mai rau”. Ete, pix! Bai providenta, ia nu-ti mai exersa tu spiritual ludic de pielea mea, doar pentru ca o vezi dublu, adica la a doua tinerete, ca nici prin minte nu-ti trece ce miez e implielitat in ea. In pielea mea! Ca daca ma joc eu cu tine, nici Gaia nu te mai ia. Si o sa ramai mereu nedansata. Nu joc filmul pe o carte.

A solda

Da, asa este! Nimeni nu este de neinlocuit, dar eu nu sunt nimeni.


A dansa

Imagine
Ma mai inclin cateodata in fata prostiei omenesti… Sfanta Prostie Omeneasca.
Dar asta numai ca ramasita a unui vechi cult pagan (pătimaș, sălbatic, cumplit) de pe vremea cand ma aruncam la Pamant, zdrobita de frumusetea zonelor balneoclimaterice, sau pe cand ma inaltam cu balonul, survoland marea, muntii, dealurile, campiile, raurile, izvoarele, padurile, sau pe cand priveam admirand cei trei pui de labrador expusi spre vanzare in dreptul Mega Image, de la balconul meu ce da spre nord, nord-est, sau de pe vremea cand ma pregateam pentru balul absolventilor, sau de pe vremea cand ma indemna inima sa plec din Balcani in Baltimore sau macar la Balaton sau in Baleare, sau pur si simplu in codru, unde sa vorbesc cu brazii si cu platanii si cu castanii despre echo…eco.
Domnule Eco, Domnule Poe, Will,
Trebuie sa stiti ca ridurile de la ochi si cuta dintre spancene sunt de pe vremea candma munceam sa descifrez scrisul poetului, scris intr-o perioada de adanci privatiuni de inspiratie cauzat…

A laba la portocala

Nu sunt un om al locului, in ciuda faptului ca inca inainte de a fi otravita cu tot felul de prefabricate, copil fiind, ma simtem apartinand acestui pamant. Prima oara cand am auzit despre razboiul daco-roman, m-am simtit daca. Prima oara cand am auzit vorbindu-se o limba straina de familia limbilor indo-europene, m-am simtit deranjata. Nu stiu de ce, stiu doar ca deranjul s-a intamplat pe cand ma gaseam in leaganul copilariei mele, undeva pe strada Garii de Nord la intersectia cu Plevnei, zona acaselui meu. Prima oara cand am vazut un avion, am simtit chemarea. Simteam ca sunt un navigator, dar nu stiam inca sa spun ce sunt sau ce “vreau sa ma fac cand o sa fiu mare”. Prima oara cand calatorit spre nord, adica, spre Nord, dupa 48 de ore de mers cu trenul, primele cuvinte ce mi-au fost adresate, in loc de bun venit, au fost “crasivaia tiganca”. A fost prima oara cand am gandit despre blonde ca sunt proaste. Ultima oara mi s-a intamplat aseara. Hai ca m-am plictisit. In sensul de hi. …

Normal

Imagine
Am deschis ochii. I-am deschis așa, cât cepele. Ce naiba, dormeam bine. Nu visasem nimic și nu sunase ceasul. Și atunci? Din camera cealaltă auzeam recitand un vers de singurătate. Din cealaltă camera cealaltă, auzeam melodia pe versurile unei promisiuni înspăimântător de fade, de ațoase, de uscate. Dintr-o cealaltă cameră  auzeam cum bâzâie un cooler. O luase razna, semn că unitatea se supraîncălzise de la atâta transfer de date. Mi-a amintit de centrifuga de la prima mea mașină de spălat, pe care am primit-o în 1986. Cadou. Alba Lux.
În cea de-a patra și ultima cealaltă cameră, se negocia prețul ori poate valoarea unui azi, unui aici, a unui acum: 02.02.2013, ora 02 si 59 de minute. Nu-mi amintesc nimic de o zi de doi februarie. Îmi amintesc de o zi de sâmbătă, îmi amintesc de o zi de samba, îmi amintesc de o zi de doi, de a doua, dar nu-mi amintesc nimic de 02.02.2013. Trebuie neapărat să-mi fabric o amintire. Musai. Must have. Dar toate cealaltă cameră sunt ocupate, iar din camer…

A inventa

Imagine
În urma unui studiu efectuat de un grup de cercetătoare de sex contrar eșantionului studiat, select alese de către investitorii aflați în umbra cercetării, după criterii de clasă și stil ce țin de lungimea și culoarea părului, voluptate, mărimea bustului și nivelul maxim de decibeli dezvoltat de voce, au ajuns într-un târziu, la următoarea concluzie: nici ițele și nici căile Domnului nu sunt chiar într-atât de încâlcite pe cât de mult s-a fabulat pe tema lor. Și că este suficient să tragi de un capăt de fir ce, transpus și tradus într-un grafic al virilitătii, își dovedește punctul de minim ca fiind în preajma Sfântului Valentin. Subiectul ce-și depășește acest punct critic se înscrie ulterior pe un sens ascendent ce tinde spre un punct de maxim incert. Secretul incertitudinii stă ascuns în cerneala simpatică folosită la trasarea graficului, ce-și schimbă culoarea, nuanța, luminozitatea, contrastul și sclipirea, atingând punctul de maxim funcție de ochii femeii care il vede. Cu alte …