marți, 8 ianuarie 2013

Frica


Da, ML, mi-a mers fix la inima! Nu fusese carte, pagina, foaie sau rand scrise de el, pe care sa nu le iubesc. A fost ca si cum imi pusesem inima intre copertile cartilor lui, atunci cand mi-am imbracat in ele, caietul meu de amintiri.
Una era de pe vremea cand aveam cam sapte ani si un baiat mai mare ca mine, un fel de sef de trib, m-a dat afara din tribul sau, numai pentru ca m-am revoltat impotriva tacticilor lui dictatoriale. Si ca sa-mi bage mintile in cap, mi-a dat si o palma odata cu instiintarea de concediere. M-am dus plangand acasa, unde m-a luat tata in primire. M-a intrebat de ce plang si a ascultat tot ce i-am povestit. Pana sa nu mai dau eu apa la soricei si-a fumat linistit tigara, apoi m-a luat de brat, s-a uitat in ochisorii mei si mi-a spus, plin de manie:
-Du-te si joaca-te cu cine vrei, cand vrei si unde vrei tu! Daca baiatul ala se mai ia de tine, pana sa faca el primul gest, tu da-i un pumn fix in nas. Poti face asta!
Eu m-am dus inapoi in parc, atat de convinsa si de sigura de forta mea (care probabil ca mi se citea pe fata), incat seful de trib a facut some steps back.
Asta nu inseamna ca ceva mai tarziu, pe cand eram in clasa a cincea, aplicand aceeasi tactica, nu mi-am luat un mare pumn in barba de la un prost mai mare ca mine. L-am privit in ochi, nu am plans, nu am schitat nici un gest, nu l-am parat, nu l-am reclamat, ci am notat-o ca pe o lectie de viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu