Free Of Charge

Am fixat sagetica pe X-ul din susul dreptei si am apasat. Tocmai ce terminasem de baut cafeaua si ma pregateam pentru o suma de drumuri pe care le aveam de mers si ce purtau cu ele o suma de treburi de rezolvat. Treburi care devenisera ale mele odata ce mi-am asumat rezolvarea lor.
      1. Viata unui om este o suma cu paranteze mici, cu paranteze mari si acolade.
Odata cu fereastra virtuala am inchis si ochii imaginatiei si i-am deschis pe cei de sange.
      2. Am un respect deosebit pentru sangele meu si am EGOUL in sange.
Dap, aceasta este realitatea, am gandit privind la si prin  fereastra livingului meu. O realitate incremenita in proiect, un tablou, o poza, avand ca unic element de unduire, vantul.
      3. Jelitul tau m-a lasat rece. Mustrarea mea sper sa te doara!
Ceva s-a intamplat. A fost ca un declic, ca o deconectare de la reteaua de alimentare, de la sursa. Ochii mei de sange s-au inchis si mi s-au deschis cei ai mintii. Subconstientul meu a inceput sa planga, aducand cu lacrimile lui si dand afara memoria unui bagaj de inconstient ce nu era al meu. Capete de cristal s-au facut tandari, iar din praful lor au crescut pasari si flori si struguri.
      4. In corzi. O coarda. Si coarda sensibila.
Rezumatul acestei povesti este o chestiune de soft. Un soft proiectat astfel incat sa dea eroare atunci cand iti este lumea mai draga, un soft ce-a avut la baza si a fost construit pe intentii bune.
      5. Drumul spre iad.
Sau cum este sa muti muntii. Mutarea muntilor la oras a inceput odata cu mineritul si cariera. Atunci a fost jupuit de viu si i s-au scos maruntaiele muntelui, si din ele s-au inaltat blocuri si turnuri si culmi de gunoaie, numite dupa chipul si asemanarea creatorilor lor, gropi.
       6. Vanare de vant.
“Tataie None” (ghilimele, pentru ca nu a fost tataiele meu) a fost toata viata lui cioban. Pastorea oile in Arges, prin munti. Cata vreme oile pasteau “iarba asta grasa”, el citea biblia si isi nota printre randuri, propriile ganduri si impresii. Despre biserica si preotul din sat credea ca sunt niste erori. Ca de soft.
Cand l-am cunoscut, Tataie None era stramb de viata pe care o dusese prin munti, dar judeca drept. Era un om spiritual, intelept, plin de umor si bun simt. Una dintre povestile lui era cea din timpul uceniciei sale, pe care si-o facuse undeva prin Dobrogea. S-a indragostit de ea inca de la prima vedere si inca ii era dor de ses, despre care spunea ca este un taram al fagaduintei, al orizontului larg si atotcuprinzator si al unei perspective generoase. Spre deosebire de munte, care multe capcane ascunde in masivitatea lui…chei, vai, stramtori, grote, pesteri, ascunzisuri.
Eh, ce-ar fi daca s-ar inventa odata si softul ala care, in urma unui click, cladit in baza principiilor sanatoase ale reglarii conturilor precum si pe cel al vaselor comunicante, sa tranforme si muntele si marea in ses, iar surplusul de creste sa fie exportat pe luna, ca le-o fi si lunaticilor sete.
      7. Fara foc nu iese fum.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica