Anu-i nou, dar veche-s toata



Sunt ciufulita, am ochii lipiti de somn si nu m-am spalat pe dinti. Sunt murdara, pentru ca aseara, pe cand imi doream sa ma primenesc cu ocazia Anului Nou, cei de la radet si-au dorit altceva pentru mine. Ar fi trebuit sa ma astept la asa ceva, doar a devenit o traditie ca in dupa amiaza zilei de 31 decembrie, apa calda sa aiba un aspect de nuantator pentru par roscat. Macar daca era ceva mai castanie, ma amageam ca ma balacesc in cafea.
Si iata ca pentru a nustiucata oara, speranta mi-a tras teapa, fiindca da, asa este, am sperat si mi-am dorit ca anul acesta sa nu se repete aceeasi figura. In fine, am umplut cada, am pus in cafeaua aia niste spuma, cat sa-i dea un aspect de capucino, si m-am scufundat in ea, cu par cu tot, si unicul gand ce-am gandit atunci si acolo a fost (citez din memorie) “de treci codrii de arama de departe vezi albind si-auzi mandra glasuire a padurii de argint” …Dracul stie al cui a fost, de fapt, gandul acela bun, fiindca al meu se gandea la traditii, la jandarmi, berbeci si Ruginoasa.
Prosopul meu fusese alb, dar dupa ce-am iesit din baie si m-am sters pe el, prinsese un aspect de cafea cu lapte. M-am amagit ca tocmai am iesit de la solar, m-am imbracat in hainele cele noi, nou accesorizate, m-am parfumat cu un parfum, desi vechi, totusi nou si m-am lasat in voia celorlati, care si-au dorit pentru ei, deci si pentru mine, cu totul altceva decat imi dorisem eu pentru noaptea dintre ani, si numai pentru mine.
Well, m-am suit in masina care a venit sa ma ia de la scara, mi-am lasat haina de exterior la garderoba, m-am asezat la masa special pregatita, am baut, am fumat, am mancat si am dansat atat cat m-au tinut pantofii. Atunci cand nu m-au mai tinut, m-am descaltat, condamnadu-ma astfel la imobilizari in pozitia “cu picioarele sub masa” ca nu cumva sa-I inoportunez pe ceilalti, ocazie cu care am descoperit ca jumatatea mea de sus danseaza mai bine fara jumatatea mea de jos.
Asta doar pana cand, pe muzica si versurile lui Radu Gyr, m-am ridicat si am umblat, dar in pas de vals. “Vezi, imi zise doamna din dreapta mea, cu care dezbatusem pana atunci tema poeziei legionare (bine, nu eu, ci ei, ceilalti) e bine ca atunci cand nu stii ce vrei, sa-i lasi pe altii sa vrea pentru tine!”. Si cand ma gandesc ca tot ce-am vrut a fost sa-mi imbrac blugii, sa-mi incalt mocasinii, sa ies in strada, sa cant, sa dansez si cand aveam sa obosesc de toate acestea, sa vin acasa, sa gust ceva si sa dorm.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie