A vedea

Și nu este vorba despre felul cum ne simțim atunci când ne citim unul pe celălalt, sau despre cât de mult ori cât de puțin ne recunoaștem unul în scrisul celuilalt, sau despre faptul că, simțindu-ne unul pe celălalt e semn că aparținem amândoi aceleiași surse ori raze ori vector și nici despre orice astfel de chimie, fizică ori metafizică, ci despre faptul că indiferent de ceea ce ți-aș spune eu despre mine, indiferent de felul în care m-aș descrie sau m-aș povesti ție, eu sunt cine, cum, când, ceea ce îți imaginezi TU că sunt.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie