A trăi



Visam frumos. Eram pe navă. Navigam plină de încântare și chiar nu mă mai interesa cine, cum, când, prin ce mijloace și de ce transformase Amara într-un soi de Saint Tropez. De obicei îmi pun astfel de întrebări atunci când ceva nu-mi place sau mă doare, dar la vreme de bucurie și extaz, n-am nici un motiv să-i pun la îndoială talentul lui Dumnezeu de a-și impresiona în mod plăcut consumatorii de artă dumnezeiască.
În vis eram eu. Doar în vis sunt eu. În vis sunt așa cum mă simt eu că sunt, nu cum mă văd în oglindă. Oglinda a fost dușmanul meu de moarte încă de la prima confruntare, fiindcă niciodată, dar niciodată nu mi-a arătat ceea ce voiam să văd, ceea ce mi-ar fi plăcut să văd. În vis, însă, sunt eu și gata. Nu știu cum să mă descriu. În vis sunt frumoasăa. În fine, nu văd de ce m-aș descrie. În vis sunt eu și gata. Și sunt nu numai frumoasă, dar și deșteaptă. Și talentată și port după mine o coadă de admiratori, unul și unul. Ce mai, în vis sunt ca o cometă.
Mă avântam printre stele pentru a asculta melodia corpurilor cerești difuzată la prima emisiune a zilei, odată ce răsărea orizontul. De-ar fi să viiiiii, aș crede căăă viiseez……sună interfonul:
-Bună dimineața, doamnă! La interfon suntem noi, copiii dumneavoastră. Ne dați și nouă salariile?
-Da. Veniți după douăzeci de minute.
Doamne, zic, nici să visesz frumos nu sunt lăsată. Eram ruptă de somn și realitatea este că as fi putut să zic nu, dar NU am zis.
Imediat după ce a trecut acest episod, mi-am schițat planul de bătaie al zilei. Mi-am făcut socotelile, mi-am așezat în traseu punctele strategice și în final m-am înarmat cu întreg arsenalul din dotare și am atacat. Învățasem să-mi organizez atacul încă de pe vremea cănd, ca director executiv, am avut în subordine șoferi, specia cea mai de jos din regnul Cel de Sus: “Doamnă, lăsați-i să vă fure!" îmi spunea șeful de coloană. Astfel veți reduce la minimum pierderea, pierdere pe care vă sfătuiesc să o priviți ca pe o învestiție. Ei vor fi mulțumiți, firma va merge strună, dumneavoastră veți fi mulțumită."
N.A.: „Cel de Sus” fiindcă nu cunosc bărbați la care să mă uit, la propriu, de sus in jos. Mă rog, să privesc, fiecare, prin Înălțimea Lui, obligându-mă să ridic capul. Pură chestie de mecanică.
Când a sosit clipa, am declanșat atacul. Punct dupa punct, redută după redută au fost cucerite conform planului, dovadă a faptului că întotdeauna, dar întotdeauna socoteala de acasa se potrivește cu cea din târg atunci când știi ce vrei.
Ajunsesem în punctul culminant al luptei și mărșăluiam spre ultima colină ce trebuia câștigată. Luptam așa cum lupt eu de obicei, având grijă să nu deranjez ceilalți luptători. Parcurgeam aproape de ei un fragment din Câmpul lui Marte. Ne găseam la un pas de centru. Pentru moment nu aveam nimic altceva de făcut decât să aștept, sarcina de a ne transpune în spațiu și timp, revenind transportatorului.
Stăteam în picioare. Pe ambele picioare. Aveam ținuta dreaptă, capul sus, privirea înainte și mâinile, una pe lângă corp și una prinsă de un corp de care, atunci și acolo, depindea stabilitatea mea. Nu ascultam muzică, nu vorbeam la telefon, nu fredonam vreo melodie, nu tușeam, nu strănutam, nu-mi sugeam maselele și nu-mi trăgeam mucii.
Îmi lăsasem gândurile să zboare libere, dojenindu-le din când în când pentru tendința lor de a derapa pe pante ale romantismului ori pe rampe excesiv de visătoare. Nu-mi permiteam luxul de a ma deconecta de la realitatea luptei în plinul căreia mă găseam.
Acesta era teatrul, acestea erau decorurile, aceasta a fost scena, acesta a fost actul care a declanșat schimbarea luptei în război: vocea, timbrul ei, zgomotul și nimicul transmis de ea. Am tolerat, am ignorat, am suportat și apoi am dat lovitura finală:
-Doamnă, mai am un pic și cobor, vreți vă rog să terminați mai repede cele ce aveți de zis, pentru că nu vreau să pierd finalul telenovelei dvs.!
O jumătate din autobuz a izbucnit în râs, toți într-o voce, spre stupefacția vorbitoarei, o venetică, după vorbă, dupa port.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie