A fi vie

Tu, nebună? Dar de unde! Nebună am fost eu, căutând să explic inexplicabilul :) A fost ca și cum am cutezat a încerca să descâlcesc, încâlcitele Sale căi :) Nu știu mâine sau poimâine sau peste o oră ce voi crede și ce voi simți, dar acum iți pot spune că nu regret nimic din tot ceea ce mi s-a întâmplat, ce am făcut să mi se întâmple în toată această încercare a mea cu mine însămi :) Oricum, întâmplătoare sau nu, coincidențele m-au trecut prin toate stările emoționale, mentale, fizice, chimice și sufletești, încercând să le înțeleg: de la spaimă la furie, de la agonie la extaz, de la râs la plâns și tot așa. Nu le-am înteles și nici nu cred ca le voi întelege vreodată, cert este că din toată această nebunie, n-am reușit altceva decăt să mă înțeleg pe mine...

Ceea ce mi se pare a-mi fi suficient ca realizare pentru o viață de om simplu, de om obișnuit:)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica